Parcul era plin de lume. Oamenii mergeau în grupuri mici. Ea era atât de lipită de sufletul lui, că nici nu se mai distingeau unul de celalalt. Părea că o cară cu totul. Oamenii se uitau și priveau. Iubita și iubitul din fața lor erau de vârste diferite, cu diferență de zeci de ani. Sufletele lor erau de aceeași vârstă. Inima lor bătea tinerește cu fiecare pas. Era lumea lor și nu le păsa de nimic. Cine a pomenit așa ceva? Ea gândea mai matur, el era mai copil… dar cine știa? Cine putea să bănuiască toate aceste lucruri?
Ai visat ceva azi noapte, Baby? Sau ai dormit buștean ca de obicei?
Am avut un vis ciudat. De mult nu am mai avut vise. O ursoaică se îndrepta spre mine și eu nu reușeam să deschid ușa la mașină să mă pun la adăpost. Îmi era teamă, dar ursoaica nu părea să mă amenințe.
Oare ce poate să însemne visul? Ar trebui să căutăm pe internet.
Pașii lor erau ritmați, și parcă nici nu atingeau pământul. În fiecare clipă puteai să vezi zâmbetul lor plin de bucurie.
El era chel, ea era superbă. Părul îl părăsise de mult, cam de la vârsta ei… Ea era admirată, frumoasă, deșteaptă. El nu avea nimic cu care să o cucerească decât cu iubirea. Peste tot în lume se spune că iubirea trece, dar el era singurul om din lume a cărui iubire rezista împotriva timpului. Un singur lucru îi putea ține iubirea în viață, fericirea iubitei lui. Câteodată nu știa cum să îi aducă zâmbetul pe buze, dar atunci, era iertat și iubit… de ochii ei albaștii.
Ah, ochii aceia albaștrii! Niciodată nu îi plăcuseră ochii albaștrii, până acum. Acum se pierdea în ei ca într-o nebunie de plăcere.
Explicații pentru vis erau o grămadă, dar explicația cea mai importantă era faptul că Ea avea suflet de ursoaică. Spiritul ei era liber. Iubirea ei era fără limite, dacă era lăsată liberă. El era temător. Poate o pierde. Poate își pierde fericirea. Dar apoi a realizat că nimic nu e pentru totdeauna, decât, poate, iubirea lui pentru Ea. Fericirea din fiecare secundă contează, face parte din viață.
O să meargă la munte peste două zile. Bagajele urmau să fie făcute în ultimul moment. Se bucurau de câteva zile împreună în munte. Puteau să facă plimbări și să fie ei înșiși fiecare clipă, în mijlocul naturii. Se simțeau foarte bine împreună, dar se temeau de prejudecățile celorlalți.
Mașina gonea pe versantul muntelui. Cabana se arăta undeva în depărtare. Ea și el, mergeau fericiți spre clipe minunate. Chipul ei era perfect, cu trăsături fine, desenate de un artist cu gusturi depline. Părul i se vărsa peste umeri, relaxat, deranjat, ideal. Orice necaz sau supărare l-ar fi apăsat pe el, doar când o privea se simțea iar bine, uita de tot și de toate. Căuta buzele ei să i le acopere cu un sărut dulce. Îi era drag să o vadă că zâmbește. O avea în vise de noapte, tot timpul cu zâmbetul de buze. Se trezea fericit.
Au ajuns la cabană. Nu era multă lume. S-au cazat și, după ce au lăsat bagajele, au și plecat să exploreze împrejurimile. Priveliștea era uimitoare. El și ea mergeau împreună, se țineau de mâna, se sărutau și zâmbeau ca doi copii fără griji. Poteca cotea la dreapta, și apoi la stânga. Și-au fixat o țintă unde să ajungă pentru a avea cea mai bună priveliște. După zece minute de mers, privirea lor se bucura de minunatul munte. S-au așezat pe o stâncă. Liniștea punea presiune pe timpane.
Ea se ridică în fața lui. Stătea și privea muntele. El o privea și vedea o ursoaică feroce, gata să atace lumea, să îl apere și să îl protejeze. Era cel mai fericit om din vise și din realitate.