agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2487 .



Persoane publice
prose [ ]
partea intai

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [andreasi ]

2005-10-13  | [This text should be read in romana]    | 



Profir Nastase era un stilist renumit printre Vipurile momentului, parvenit din vechea garda a scolii de meserii a U.J.C.O.M.-ului. Invatase meseria de frizer in cadrul unitatii "HIGIENA", iar in anii urmatori revolutiei, dupa un scurt periplu prin occident, s-a intors acasa cu oarece parale, si a deschis un atelier in buricul targului. Cu timpul s-a extins, a mai cumparat o locatie alaturata de cea existenta, a mai angajat personal s-a dotat cu utilaje de ultima generatie, si a inceput afacerea in stil mare, cu curaj si voie buna. Acum atelierul se numea salon de infrumusetare iar targovetii obisnuiti nu prea mai aveau acces in pravalie, nu datorita starii sociale, sau mai stiu eu ce, fereasca dumnezeu, ci datorita preturilor percepute pentru ras, tuns si frezat, care acum se numea arta si erau pretuite ca atare. Asa ca acestia au gasit alte locatii sa-si puna la punct podoaba capilara, lasand loc snobilor vremii, iar domnul Profir si-a extins activitatea si in aranjatul parului la doamne. Heii, aici a dat lovitura, aranjand surplusul chitinos de deasupra creerului feminin. Atunci toata suflarea muiereasca care se respecta, calca pragurile locatiilor lui Profir. Prospera, era multumit de el si se intreba: oare, cu ce contribuise inaintasii sai in fata lui dumnezeu, ca acesta sa-i dea tocmai lui astfel de noroc. Dar intrebarile nefiind atat de strigente incat sa-si dea raspuns urgent, a mai deschis si un cabinet de consultanta pentru salon. A dat anunt in ziar pentru ocuparea postului de consultant general, care in schema, atarna cat un post de director la firma sa, si dupa multe interviuri, in care cumpanea calitatile profesionale cu prezenta fizica, s-a oprit la domnisoara Profira. Fata tinerica, finuta si proaspata absolventa a cursurilor care odata le frecventase si el. S-a uitat ce s-a uitat la ea, i-a pus intrebari din meserie, a primit raspunsuri mai mult decat multumitoare, s-a mai uitat odata adanc, precumpanind, a bagat degetul mare in gura, apoi l-a tamponat pe cererea de angajare si a rostit solemn:
-De maine cabinetul de consultanta functioneaza iar sefa lui este in fata dumneavoastra.
Erau singuri in incapere, dar asa se proceda in astfel de cazuri.
De a doua zi un afis mare cat placinta de Vlasca trona pe frotispiciul locantei: "doamnelor si domnilor, pentru informarea d-voastra despre frumos, acum beneficiati de cabinet de consultanta. Aici" si o sageata indica catre o usa de ziceai ca intri la partidul liberal.
Si muieretul targului s-a ingramadit la usa biroului. Dupa vreo opt luni a cam inceput sa apara niste vorbe, cum ca domnisoara Profira cam trecea peste bariera ierarhica dintre patron si subaltern, altii vorbeau ca patronul se strecura pe sub bariera fara a tine cont de aceasta diferenta, cert este ca de la un timp erau observati destul de des in toate cercurile petrecerilor mondene. Atunci a inceput si lupta pentru imagine,motiv pentru care domnul Profir, a facut tot posibilul sa apara in cateva emisiuni televizate si deja se considera o persoana publica. Insa o intamplare i-a cam schimbat putin mentalitatea. Sau poate mai mult!
In luna august cand toata lumea mergea in vacanta, domnul Profir, i-a propus domnisoarei Profira, daca este de acord sa o faca impreuna. Vacanta, ca despre ea e vorba. Si ea a fost de acord, cum altfel, nu avea nici o obligatie, si nu putea sa-si refuze seful. Asa ca s-au imbarcat in jeep-ul Cherooke, si au pornit la drum. Pe drumurile patriei, nu mai departe pentru ca mai mult de o saptamana nu-si putea permite vacanta, datorita muncii sustinute din sezon. Dar le trebuiau si lor un moment de relaxare. Asa ca au debarcat la o cabana din Arges, de sub Piatra Craiului, s-au cazat, au dat tarcoale imprejurimilor,iar Profir in dorinta de a-i face Profirei surprize placute, s-a interesat de anumite trasee mai deosebite, a primit informatii diverse, si a ales.
Asa ca badea Ion s-a trezit cu ei la stana.
Tocmai spala sistarele de lapte pentru cand veneau oile la muls cand l-a auzit pe Labus latrand furios, si s-a uitat devale pe drum, sa vada ce si cum. In campul lui vizual, zari o masina de aceea boiereasca, cu botul invaluit in abur sau fum, oprita pe pajiste iar un om coborat din ea facea semn cu mana. S-a cam mirat nea Ion, masini pe la stana mai veneau, dar niciuna nu era asa inconjurata de bulharaie ca asta. A lasat vasele in plata domnului, si s-a indreptat catre cel napastuit. Labus continua sa latre furios si nu s-a potolit decat la apostrofarea lui:
-Mai taci dracu' sarla din gura.
Labus s-a potolit cand a auzit gura stapanului si se gudura printe picioarele lui, in timp ce acesta se apropia de strain. Ajungand langa masina, dupa ce a dat binete, intreba:
-Cu ce treaba pe la noi, domnule draga?
-Cu nici o treaba stabilita, dar am ramas cu masina in pana, si am nevoie de ajutor.
Nea Ion, se uita lung la el, a dat din cap a intelegere, apoi ca raspuns la o intrebare a gandului cel framanta, zambi mucalit si zise:
-D-apai, domnule draga, nu stiu cu ce sa te ajut,nu ma pricep la masini, la oi da, daca ai vreo nedumerire in privinta asta,te pot lamuri in cauza.
-Nu ma gandesc bade ca ai cunostinte de mecanica, dar sa ma scoti din situatia in care ma gasesc, poati.
-Cu ce mai baiete, spune-mi si asa voi face.
-Pai sa anuntam jos la cabana ca am ramas in pana si sa trimita pe cineva sa ma remorcheze.
Nea Ion se uita chioras la el si se intreba:"omul asta o fi sanatos la cap sau glumeste?". L-a masurat din cap pana in picioare, cantarindu-l pe balanta doar de el stiuta, dadu din cap, il mai privi odata si-i zise:
-Mai domnule, vad ca ai giugeaua in mana, de ce nu chemi 'mneata oamenii de devale de la cabana?
Omul il privi pe nea Ion chiondaras, nestiind ce sa-i raspunda si oarecum incurcat, il intreba:
-Despre ce giugea vorbesti dumneata, sau iti bati joc de mine?
-Pai de telefonu ala de-l freci in mana, eu asa ii zic, giugea, ca seamana cu jujeul de la gatul lui Labus.
Incurcat Profir, se uita, ba la telefon, ba la nea Ion si nu stia ce sa raspunda. Butona putin la el, si zise resemnat:
-Nu are acoperire aici.
Cu acelasi zambet mucalit pe fata, nea Ion ii zise:
-Daca trebuie acoperit, asteapta olecuta si iti aduc ceva sa-l acoperi, daca numai asa merge.
-Nu bade, nu e vorba sa-l acoper cu ceva, nu stiu cum sa iti explic, nu are semnal...
-Pai, de ce nu ii dai semnal, zise el bagand degetele-n gura si tragand un suierat ca trenul in gara, de pe timpul cand acarul Paun nu intrase in belea - uite, ti-am dat eu si semnal, i-a vezi, merge?
Mosul continua sa zambeasca sugubat, spre furia lui Profir, care nu mai stia ce sa faca si spre mirarea lui Lache, magarul stanii care-si facea de treaba pe langa gardul tarlei. Acesta din urma ridica capul din iarba, privi catre nea Ion,ciuli urechile si vazand ca semnalul nu-i este adresat, isi indesa iar botul in iarba grasa vazandu-si de treaba. Labus si-a tras pielea de pe bot, catre urechi etalandu-si, dantura canina. Intre timp, privirea lui nea Ion aluneca pe langa Profir tocmai cand Profira cobora din masina. Nu parul galben precum graul copt, cazut in valuri pe umeri si nici mladierea ei de trestie batuta de vant ii atrase privirea, ci vesmintele neterminate ale fetei. Pantalonii fara betelie la bracinar se salta doar la o latime de palma in sus de la "subsoara" picioarelor, lasand burta si buricul neacoperite iar leibarica abia de trecea trei patru degete de sani in jos. "Hei, tineretul asta, fatuca n-a mai avut rabdare sa-i termine croitorul nadragii si i-a luat fara bracinar dar leibarica n-o fi vazut ca a intrat la apa?" i-si spuse el in gand, privind uimit la Profira care se apropia de ei cu mers felin.
"Cam goluta" isi continua mosul gandul.
-Buna ziua, bade, zise ea apropiindu-se, si cu privirea tematoare la Labus intreba: musca cainele?
-Nu se da el la oricine, apoi s-a intors catre Labus si se stropsi la el: marsi la tarla potaie.
Labus, parca cu parere de rau, mai arunca o privire catre Profira, si cu coada intre picioare se indrepta spre locul unde ii poruncise stapanul.
-Secretara mea, o prezenta Profir.
- Esti vre-un director, bag- sama, daca ai secretara, dar de ce nu ai lasat-o bre sa-i termine croitorul nadragii.
-Dar ce are pantaloni bade?, intreba nedumerita Profira, asa se poarta la oras.
-Pai aici nu-i oras, dar daca zici ca asa se poarta acolo, asa s-o purta, dar vreau sa te vad peste un ceas cand trece soarele dupa munte ce ai sa faci, apoi catre Profir, dar m'neata cu ce zici ca te ocupi?
-Sant, stilist, bade.
Mos Ion dadu nedumirit din cap si-l intreba:
-Ce e aia?
-Meseria de stilist se ocupa cu podoaba capilara a omului, ii aranjeaza parul pentru diferite ocazii...
-Aha, inteleg, dar la noi meseria asta se cheama frizerie, da ia zi m'neata la ce-ti trebuie secretara?
-Nu e tocmai secretara, este sefa cabinetului de consultanta.
-Si pe cine, consulta, doamne iarta-ma, ca la frizerie nu e ca la doftor.
-Nu consulta pe nimeni, ea este consultata de oameni. Ei vin ,platesc, o consulta pe dansa in ce...
-Dar cum vine treaba asta bre, ca acu chiar nu pricep, oamenii vin platesc o consulta pe domnisoara, deci tot ei platesc si tot ei o consulta, repeta nea Ion din ce in ce mai nedumerit.
Profir se mai destinse un pic la fata si se amuza de nelamurirea mosului,dar prudent isi punea si intrebarea "oare chiar nu stie sau o face doar pe niznaiul sa-si bata joc de mine"?
-Dar haideti in stana ca nu se cade sa dojenim asa in picioare in mijlocul poienii.
-Pai asteptam sa ne ajuti cu ce te-am rugat, incerca Profir sa aduca discutia la ce-l interesa.
-Pai acu pe moment nu am cu ce, m-am gandit eu la un lucru, dar in noaptea asta trebuie sa ramaneti aici, zise nea Ion patrunzand in coliba insotit de cei doi
-Categoric, nu, raspunse Profir hotarat, stamband din nas la mirosul de oaie amestecat cu fum care domnea in incapere.
-Si cum crezi m'neata ca o sa bati douazeci de kilometri pana la cabana? Stii sa mergi calare? intreba mosul privindu-l.
-Nu , de ce ma intrebi?
-Ei, daca nu stii, de ce ti-as mai spune, asteapta pana vine fecioru-meu cu oile de pe pasune, sa le mulgem si pana incheg eu, va da el o fuga cu calul devale sa anunte la cabana sa trimita de la Dambovicioara pe cineva cu masina sa te traga.altfel nu am cum sa te ajut, zise mosul ferm.
Profir se gandi putin si negasind o alta solutie accepta propunerea zicandu-si ca in orice caz, cat de tarziu si tot ajunge la cabana, dar aici nu ramane. Insa nu a luat in calcul timpul pierdut sa mulgi cele peste saizeci de oi.
Nea Ion iesi in usa stanii si dadu un chiot de hauli toti muntii:
-Fa, Ilinco, fa, lasa boali de zmeura e timp sa culegi si maine, vin-o fata ca avem oaspeti.
Din departare se auzi raspunsul celei chemate:
-Acusi, ticule, acusi.
Cam dupa zece minute aparu si Ilinca in usa colibii, o codana de fata cam la vreo saisprezece ani purtand in maini doua galeti de tabla zincata pline ochi cu zmeura. Dadu binete si aseza galetile langa plita, apoi se intoarse catre Profira si o intreba:
-Vreti zmeura?
-Ei si tu cu zmeura, ai intrebat oamenii daca le e foame?
-Nu bade ,nu te deranja, tocmai am mancat cand am urcat aici.
-Sa nu va fie rusine mai copii, sa spuneti cand vi s-o face foame, punem de mamaliga facem un bulz, niste cas afumat, o cana de jintita, de, de astea ce se gaseste aci. Ilinco acu poti sa o servesti pe domnisoara cu niste zmeura. Vrei si talica, intreba el pe Profir.
-Pune-mi si mie cateva.
-Ilinco, sa-i dai domnisoarii flanelul ala al ma-ti sa se imbrace, ca e goala rau saraca, acu se lasa racoarea, adaoga el privind siret, dar in minte gandea altceva. Daca o vede Mitu cand o veni cu oile de la pasune asa de saracut imbracata, cine stie ce ideie i se scoala si pleca la mandre in sat lasandu-l singur cu o gramada de treburi.
-D-apai ramane-ti cu fata, eu ma duc sa termin treaba la garla.
Ilinca ii intinse un pluovar de lana pe care Profira il imbraca tacuta dupa care se delecta cu stachina de zmeura.
Soarele coborase dupa munti si racoarea se facea simtita prin usa larg deschisa a stanii iar dupa un timp se auzi acioaiele de la oi, apropiindu-se.
-Vine si nenea, cu oile, zise Ilinca intr-o doara, trebaluind pe langa vatra.
De afara se auzea vanzoleala si glsul lui Mitu strigand la oi:
-Barrr, boala, ai uitat strunga? Ho, Lupule baga capia aia in tarla, tu unde te duci,fa, ti s-a facut de cucui?
Dupa putin timp zarva de afara s-a potolit si s-a auzit strigatul lui nea Ion:
-Ilinco, vin-o fata si tu sa dai oile la usa.
Profir si Profira nu intelegeau acest limbaj "tehnic" si ar fi vrut sa asiste si ei la ceremonialul mulsului, dar cand sa iasa au dat cu ochii de trei dulai mari cat ursul, fapt care le-a taiat elanul de a se aventura pe afara, asa ca au ramas sa astepte.
-Hi la usa, hi balaio, n-auzi? se auzea de afara glasul cristalin al Ilincai.
Tot asa pret de vreo doua ore timp in care inserarea se coborase pesta poiana. Apoi Ilinca si nea Ion au carat sistarele cu lapte in stana si s-au apucat sa-l strecoare.
-Am vorbit cu baiatu, acu pune seaua pe cal si o sa coboare devale.
Intre timp isi facu aparitia si Mitu in cadrul usii. Era un barbat inalt, cu privire agera, cu palarioara mocaneasca asezata smechereste pe o parte, cu camasa larg desfacuta la piept de unde se iveau pectoralii puternici si maiestru modelati, cu mijlocul subtire incins in chimirul lat de piele, ii dadea o alura de haiduc veritabil.
-Buna seara la toata lumea, i-a zi domnule ce s-a intamplat? zise el direct.
Profir s-a cam intimidat de intrebarea directa a baiatului, inghiti in sec, isi reveni si raspunse:
-Se incinge motorul, nu stiu ce s-a intamplat si mi-e frica sa plec asa sa nu-l calez.
-Eu cobor la cabana, si vorbesc cu cabanierul, dar nu cred ca o sa gaseasca pe cineva in seara asta sa te scoata din Grind. Asa ca nu te baza si asculta ce zice al'batran sa ramaneti in seara asta aci. O sa ne inghesuim noi cumva, apoi intorcandu-se spre tatane-su, ce ai zis bre sa-i duc lui nea Milica?
-Vezi, burdusica aia de branza, sa o treaca si pe asta pe catastif si ma voi intelege eu cu el cand tulesc devale. Sa nu uiti sa mai cumperi niste zahar cam la vreo cinci chile, sa puna soru-ta maine de dulceata, nise malai si tigari. Stai nu pleca,sa-i zici lui Milica sa-ti dea si vreo doua chile de tuica de aia de a lui, ca am musafiri.
Auzind acestea Profir duse mana la buzunar, intr-un gest de a contribui si el la cheltuieli, dar vocea lui Mitu il tintui pe loc:
-Ce vrei sa faci domnule, stai cuminte, vii la mine in casa si vrei sa ma omenesti dumneata?
Dupa ce spuse acestea iesi si curand se auzi zgomotul copitelor calului indepartandu-se.
Termina de strecurat laptele, nea Ion il puse la fiert in doua tuciuri mari de fonta, apoi se aseza pe un scaunel cu trei picioare in fata plitei, isi aprinse o tigare, trase un fum dupa care se adresa lui Profir:
-D-apai nu stiu cum e lumea la oras, dar aci la noi ala care trece pagul casei mele e oaspetele meu, ce mananc eu mananca si el,si nu trebuie sa bage mana in punga pentru a fi omenit.
-Eu nu stiu cum merg treburile pe aici, dar tinand cont de legile capitalismului si de economia de piata, am zis ca.....
-Dar ce treaba am eu cu capitalismu asta al dumitale, ce are a face magaru cand bea oile apa, el cu ale lui ele cu ale lor.Ai priceput cum merge treaba? Asa m-a invatat tata si pe el tatane-su, asa mi-am invatat si eu copii si ei la randul lor or sa-i invete pe ai lor.
Profir privea incurcat in podea si nu stia ce sa raspunda, apoi ridicand capul il intreba pe nea Ion:
-Pot sa aprind si eu o tigara?
Mosul izbucni in ras:
-Dar ce am vorbit pana acum? Acu casa mea e si a ta, daca eu fumez tu de ce nu ai fuma?
Usurat, Profir scoase pachetul de Kent, extrase o tigare pe care cu miscari calculate o aseza frumos intre buzele-i carnoase, o aprinse de la bricheta manuita intr-un mod smecheresc, trase un fum adanc in piept, i-l retinu un moment acolo la casa sufletului, apoi il elibera in cerculete spre tavan. Nea Ion privea acest ritual ciudat si gandi: "ce-ti e si cu orasenii astia, pana si tigara o aprinde altfel decat noi"
-Dar ia zi domnule draga, cum ai ajuns dumneata sa te faci frizer sau sil.. d-ala cum zici ca se cheama acum?
- Destul de simplu, raspunse Profir si se apuca sa povesteasca toata aventura uceniciei lui la cooperativa "Higiena'cu toate amanuntele de rigoare,apoi perioada de dupa terminarea cursurilor, pe unde a lucrat, ce capete destepte a frezat, un veritabil curriculum vitae, cum a muncit el la nemti, si a pus ban peste ban, sa inceapa un rost aici in tara. Toata lumea asculta atenta la Profir, povestirea molcoma fiind intrerupta doar de troznetul lemnelor in vatra sau de latratul intr-o doara a cainilor de afara. Terminase de mult Profir de povestit si tacerea era apasatoare ca si lumina felinarului agatat in tavan.Intr-un tarziu, nea Ion sparse tacerea:
- De mai baiete, te-ai cam luptat cu viata.
- Multumesc bade,dar acum ca sant o persoana publica si totul a trecut, nu ma mai uit in spate.
- D-apai, nu stiu daca e bine, sa uiti trecutul si sa zici ca esti persoana nu stiu caruia....
- Ce e greu de inteles, nu mai duc grija zilei de maine, greutatile ce le-am petrecut le las uitarii si acum cand sant o persoana publica, adica...
Nelasandu-l sa continuie nea Ion, grai grav:
-Dar restul oamenilor ce sunt domnule draga,nu sunt tot persoane publice? Doar traim unii langa altii, ne avem unii pe altii, ne ajutam sau ne dam la cap, daca ar fi altfel...
- Bade, nu intelege gresit, o persoana publica inseamna, o persoana cunoscuta care printr-un mod sau altul s-a facut remarcata prin activitatea care o desfasoara.
- Asa o fi mai baiete, dar eu tot nu ma dumiresc, ia, te intreb pe talica, eu ce sant?
- Esti badea.... nu isi amintea numele numele lui nea Ion - esti un om bun, de omenie, insa anonim din punct al relatiei dumitale publice.
- Si cum pot eu sa devin persoana care zici dumneata.
-In primul rand prin imaginea dumitale, apoi prin
reclma contributiei la bunul mers al societatii aducand in atentia oamenilor un argument material ,spiritual sau politic si pot sa iti insir o gramada de motive pentru care dumneata - sovai o clipa - nu prea corespunzi, se lansa Profir in filosofia explicativa.
Mosul se scarpina in barba a nedumerire, dadu din cap, surase la un gand ascuns, si-l intreba pe Profir:
- Dumneata zici ca esti frizer, te intreb eu acum, poti sa tunzi o oaie?
- Bineinteles ca ma descurc, cauta Profir sa ocoleasca raspunsul.
- Eu te intreb daca poti, nu daca te decurci.
Stans nitel cu usa, Profir recunoscu:
- Bade, n-am avut niciodata ocazia, nici macar teoretic in scoala, dar cu o masina de tuns, cum am vazut la televizor, cred ca a-si face fata.
- Aici la munte nu prea ai nevoie de masina, ca vezi m'neata, nici curent nu avem, eu intreb daca poti ca frizer, cu o foarfeca tiganeasca, sa scoti lana intreaga de pe oaie, ca si cum ai beli-o cu piele cu tot.
- Asa ceva nu se poate, cu tot respectul la ce spui dumneata.
Nea Ion se intoarse catre Ilinca si ii spuse sa aduca din magazie lana tunsa de pe Ochioasa.
Fata s-a ridicat tacuta, a iesit si dupa putin timp s-a intors tinand in brate lana. A asezat-o in fata lui taica-sau si astepta o noua porunca.
- Ei, acu desfasoar-o.
Fata a desfasurat sulul de lana,pana a capatat forma unei blani de oaie pusa la uscat,latele au ramas dedesubt iar deasupra lana se vedea compact, ca o pasla fin finisata.
Profir a privit lung lana, consternat de ce vede si parca nu credea in spusele batranului. Mos Ion a cam inteles ce trecea in momentul acela prin minte lui Profir, asa ca a simtit nevoia sa-l lamureasca pe stilistul de la oras:
- Oile de obicei se tund primavara inainte sa urce la munte, da pe asta a mursecat-o saptamana trecuta un lup ratacit pe la tarla, asa ca am tuns-o, carnea am dat-o la caini, macar lana si harsia sa scap de la ea, d-aia nu are cap,- adauga el - ca de acolo a apucat-o afurisitul.
Profir insa tot nu credea de ceea ce vedea.
Zise cu jumatate de gura:
-Daca zici dumneata, te cred cu toate ca imi este foarte greu sa inteleg cum ai reusit cu o foarfeca de mana sa o scoti asa neteda, de parca ai mers pe un semn.
Mosul zambi sugubat si ii raspunse:
-Semn am avut vezi bine si am tinut seama de el,- dar vazand privirea contrariata a stilistului, continua - am tuns-o dupa paiul lanii.
In loc sa-l lamureasca pe Profir, mai mult il adanci in meditatie.
- Harsia asta nici macar n-am tuns-o eu sau baiatu, ci zgaiba asta de fata, ca noi aveam alte treburi si nu ne statea capu la o oaie moarta,dar vad ca a tuns-o bine, dadu el din cap a apreciere.
- Dar cum este cu paiul, intreba sovaielnic Profir.
Mosul se ridica a dat tuciurile jos de pe plita, puse durile la loc cu un bat, rasturna dintr-o basica de piele un lichid intr-o masura, pe care la randu-i o deserta peste laptele cald, lua un linguroi de lemn din blidar si se apuca sa mestece in lapte, cu miscari domoale si calculate, si in acelasi timp ii explica lui Profir treaba cu paiul.
-Cum am zis oile se tund primavara, inainte de sfantul Gheorghe si pleaca in munte imediat dupa sarbatoare,iar Dumnezeu a lasat un semn in lana lor pana unde sa fie tunse, sa nu fie prea golase, cand suie la varf, noi dupa semnul ala ne luam.De la piele cam la un centimetru, lana isi schimba coloarea, mai alburie la cele negre si mai galbena la cele albe si pe linia aia se tunde, n-ai cum sa gresesti.Ilinco, se intoarse el catre fata, adu ticule, sidila.
Fata se comforma, in timp ce mos Ion dupa ce si-a suflecat manecile camasii mai sus de coate, le-a adancit in tuci adunand casul inchegat intr-un bot mare pe care l-a varat in sidila, a repetat miscarea de cateva ori pana a strans tot grosul, a luat sidila din mana feti si a atarnat-o de un carlig de deasupra unei bote de lemn, lasand sa se scurga zerul,apoi s-a asezat pe scaunelul de unde plecase, continuand:
- Ei, acu ai inteles cum stau lucrurile?
Profir dadu don cap ca a inteles,dar tot nu era lamurit de ce lana era ca o pasla,si nu era suvite. Vazand privirea incurcata a stilistului, si ghicindu-i gandul, nea Ion, s-a grabit sa-l dumireasca:
-Oile au o grasime in par, care lipesc firul unul de altul si de aia ti se pare ca pasla, iar pana sa ajunga pe furca femeilor trece prin multime de maini, trebuie oparita, apoi spalata, clatita, uscata, scarmanata de mana, din nou daracita la darac si apoi facuta caier sa aiba femeile iarna de munca la gura sobii. Cam asta e, zise mosul chirofos. Dumneata ce faci ai invatat in scoala, si ca sa iasa lucru pe voia clientului mai pui de la dumneata, noi ne-am nascut cu invatatura asta si lucrul il facem asa de sute de ani, ne-a intrat in fire. Dupa cat am inteles eu ce zici m'neata, ca sa razbesti in treburile tale, e sa-ti lauzi munca ca tiganu cand isi lauda ciocanu...
- Aici te contrazic bade, una e sa-ti faci imagine si una e sa te lauzi fara a avea o acoperire pentru ca doar cu lauda nu ajungi in veci la perfectiune si nici persoana publica.
-Asa o fi mai baiete, eu nu ma pricep la alde astea, dar parca mai bine ma simt cand este laudat rodul muncii mele fara ca eu sa fiu cunoscut de toti care se folosesc de el. Uite nu mai departe cand cobor devale la cabana la Milica, aud la oaspetii lui cum lauda branza lui dom'Milica, atunci ma simt mandru dar nu ma dau in fapt ca eu am facut-o, la ce bun, crezi ca ar fugi de la cabana lui si ar veni la stana mea? Nici chiar atunci cand ei cumpara cate un cosulet de branza de la el, pentru ca cea targuita pe drum incoace nu prea este asa de buna nu ma dau in fapt ca eu sant ala de a facut-o, si acum sa-ti zic o taina, multi ca sa mai sporeasca burduful mai amesteca si cartofi cu ea.
Mosul tacu, fata i se intuneca dadu din cap raspunzand la un gand numai de el stiut si la fel de important zise:
- Asculta la mine,daca cumperi branza la cosulet ea trebuie sa fie galbuie la infatisare, unsuroasa si sa nu aiba miros si gust iute, atunci branza e buna,daca e alba si uscata lasa-i negustorului s-o manance el sanatos iar la branza de burduf care sta mai mult timp, o cunosti dupa culoarea mucigaiului care-l face, daca e rosu, lasa-o in plata domnului, daca mucigaiul e vinetiu, cumpara cu incredere. I-a aminte la sfaturile mele, ca te ajuta.
- Multumesc bade de sfat, chiar ma gandesc sa iau doua trei,cosulete cum le zici dumneata , pentru acasa la Bucuresti.
- Apai o sa-ti dau eu, maine cand pleci, se intoarse catre Ilinca: hai fata sa strecuram si urda, apoi sa bagi la muiat in zar coaja aia de brad dupa care sa pui de mamaliga, ca le-o fi foame la crestinii astia si cam trebuie sa vina si nen-tu.
Ilinca se apropie cu o sidila mai deasa, a intins-o cu ambele maini deasupra ciubarului cu zer in timp ce mos Ion rasturna continutul tuciului, apoi dupa ce termina de turnat lua sidila din mana feti, o scutura de doua trei ori si o agata si pe aceasta, ca si pe prima de un cui din tavan. Apoi Ilinca turna apa lui mos Ion sa se spele pe maini si in timp ce baciul se stergea cu un prosop inflorat de in, fata arunca in ciubarul cu zer fierbinte niste fasii de coaja de brad tanar dupa care puse pe plita un alt tuci mai mic si incepu un du-te vin-o de colo pana colo.
-Poat sa te ajut cu ceva? se auzi glasul domnisoarei Profira, care pana atunci nu scosese o vorba.
-Nu multumesc, nu aveti cu ce ma ajuta, raspunse Ilinca vazandu-si mai departe de ale ei.
-D-apai cu ce sa o ajuti ca n-ai cu ce, nu stii dumneata seama pe aici si-apoi cand o fi la casa ei cine o mai ajuta? interveni nea Ion reluandu-si locul pe jetul cu trei picioare. Dar nu vrei o cana cu lapte fiert? continua el, te mai incalzeste.
-Multumesc, bade nu te deranja, poate mai tarziu.
Mos Ion scoase din buzunarul chimirului un ceas de buzunar,indrepta cadranul mai in lumina privindu-l si zise asa intr-o doara:
-Pe unde o zabovi baiatu asta ca e plecat de vreo trei ceasuri.
Tocmai terminase vorba cand de afara se auzi zgomot de copite iar dupa cateva minute aparu si Mitu in cadrul usii cu desagii atarandu-i pe umeri.
-Am venit, zise el lepadand desagii din spinare, am vorbit cu nea Milica si dimineata vine un tractor sa te traga pana la cabana.
-Multumesc,zise Profir lui Mitu care scotea cumparaturile din desagi, aliniindu-le pe masa rudimentara.Terminand treaba iesi afara cu desagii goliti si se intoarse in coliba cu o masa joasa rotunda pe care o aseza intre musafiri si baci, isi trase si el un scaunel cu trei picioare mai aproape lua de pe masa mare sticla cu tuica de la cabanier si se intoarse catre sora-sa:
-Ilinco, clateste niste cescute si ada-le incoa, apoi lui tatane-su, a zis nea Milica ca tuica nu intra la socoteala, e cinstea lui, maine sa-i mai trimiti niste branza si niste cas afumat ca are lume multa.
-Vezi domnule draga, zise mos Ion catre Profir, cum e cautata munca mea chiar in pustietatea asta, fara reclama si imagine cum zici dumneata?
-Pai daca este lucru de calitate.... raspunse Profir sigur pe el.
-Asa zic si eu,nu omul trebuie sa se bata cu caramida in piept ca el este creatorul lucrului acela,ci lucrul bine facut trebuie sa fie imaginea. Faci reclama o data de doua ori pana te afla lumea, dupa aia nu mai e nevoie. Sa stii de la mine, ala de face reclama mult timp, e lucru clar ca inca nu a gasit destui fraieri pentru marfa lui proasta. Dar hai noroc, zise el ridicand cesca cu tuica ciocnind cu ceilalti, daca eu ma duc cu branza mea sa zicem in Moldova o sa aiba aceeasi cautare ca aici,dar dumneata daca ti-ai schimba locul de la Bucuresti in alt oras, nu a-si fi sigur ca vei razbi sa te ridici asa curand. Eu respect un obicei vechi dumneata cauti lucruri noi ca multi altii, dar amandoi santem persoane publice chiar daca pe dumneata te cunoaste un sfert de Bucuresti, pot sa ma laud si eu ca branza facuta de mine e cunoscuta in toata tara.
-Cam exagerezi bade acum.
-Ba nu ma laud ca nu-mi sta in fire,dar la cabana lui Milica vin oameni din toate zarile si nu am auzit pe cineva ca nu le-ar place branza mea, ba...uite maine sa-l intrebi pe Milica,daca nu a avut comenzi si de la Cluj si de la Constanta si de mai stiu eu unde, care i-au cerut sa le trimita branza chiar prin posta. Ba mai sunt unii mai de pe aproape care vin sambata doar pentru cate un bulz si nu intreaba de mine sau de Milica, ci de branza, pe cand la dumneata intreaba de talica ca te-a vazut la televizor si ca se spune ca faci lucru bun dar dupa mine nu poti sa garantezi la toti gustul. La mine omul gusta, ii place ,cumpara, si mai vine, la dumneata daca ii tai parul in alt fel cum ii place omului, cum scoti camasa cu el?
-Pai vezi de ce este bun cabinetul de consultanta? raspunse Profir simtind ca i-a venit apa la moara, intai clientul meu se duce la domnisoara aici de fata,ea ii arata niste pliante cu anumite modele, el alege,se mai consulta cu ea si abia dupa aceea trec la treaba. Nu am cum sa gresesc, numai daca respectivul e vreun tip care-si schimba optiunile pe moment, dar de astia ma feresc,ca odata cu trecerea vremii am capatat experienta sa-i dibuiesc si sa-i refuz diplomatic.

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!