Erau de piatra, intinsi de marginea bazinului, erau EL si EA.
El, incordat de parca ar fi vrut sa se ridice si EA curata, suava, facuta parca din unduiri de apa, erau statui de piatra.
EL o iubea din prima clipa si EA, timida, privea apa. EL avrut sa o atinga si bratul i s-a rupt din umeri. EA, ingrijorata, a ridicat privirea si si-a pierdut capul.
Dimineata oamenii au venit, i-au intarit cu ciment, lui i-au pus bratul la loc si ei i-au lipit capul.
Dar a venit noaptea si lui i-a cazut iar bratul si ea si-a pierdut capul.
Erau furiosi oamenii acum, i-au lipit din nou si au pus si-un paznic, ca nimeni sa nu se mai atinga de ei in timpul noptii.
Dimineata EL n-avea un brat si EA n-avea cap,iar paznicul era ingrozit pentru ca ii auzise vorbind.
S-au speriat si-au vrut sa-i sparga, dar pentru ca piatra a fost prea tare i-au ridicat si i-au bagat in apa si i-au lasat asa pentru ca venise noaptea.
Dimineata nu au mai gasit decit nisip. Pe fundul bazinului erau impreuna EL si EA.