locomotiva a horcăit scurt ca nevasta lu' dumni cînd au scos-o din fîntînă.
imaginile joacă în fața ochilor închid deschid închid deschid închid deschid nu se întîmplă nimic. nu se stabilizează nimic. aceeași senzație de cădere în gol.

o smucitură scurtă ca ultima zvîcnire a spînzuratului. totul devine străin tancurile combinatul în paragină macarelele podul. toate ies din mine se așează cuminți pe cealaltă parte a vieții. ascult pașii pe linoleumul înghețat. un fel de copite mergînd alandala pe uliță. ar trebui să mă bucure încremenirea în care mă pregătesc pentru tine. dar nu.
calm.
încleștat.
nesigur.


bineînțeles mi se face frig. frigul aduce cu el mirosul de azot. azotul aduce cu el senzația de vomă și luciditatea. mi-aș dori cartofi copți în folie de aluminiu. îmbrățișez tremurul ca pe un prieten de mult așteptat tremurul meu generează energie pentru alte lumi care se pun în mișcare.

să mergem împreună la cumpărături să-mi ții tu banii să-ți rup nasturii de la pijama să-ți ascund pixurile în timp ce-ți pregătești rucsacul pentru cursuri să facem întrecere pînă în fața blocului să mutăm mobila să batem covoare. în fine să fie cineva acasă.
căldura vine urcă prin tălpi ca un vierme african se face ghem în stomac.

long john silver on a dead chest man yo ho ho and a bottle of rum. zîmbesc. niciodată lumina n-a fost mai bogată ca întunericul. păcănitul scurt al roților. neoanele. haltele. senzația că în urma ta cineva le înghite pe toate dar nu poate ajunge la tine.

aproape felină.

apoi cumplita senzație că fiecare compartiment e un grajd în care oamenii toropiți de căldură stau într-o rînă și așteaptă tainul. oameni și banchete. banchete și oameni. prelungiri ale cărnii spre lemn și invers. de regulă nu intru în compartimentele în care mai sunt doar cîteva locuri neocupate. caut un compartiment gol care se umple în jurul meu lumea se mișcă în jurul meu.

din cînd în cînd femeia din fața mea clefăie prin somn bărbatul de lîngă mine fornăie doi ochi se deschid în gol. nu există eroi doar fapte la timpul lor. nu există eroi doar gesturi care ne apropie. stai cu picioarele pe calorifer porți șosete de lînă. mă cuibăresc în imagini ca în șuba bunicului căldura miroase a lucruri bine sudate.

nu vreau să adorm. încă. frica începe întotdeauna în somn. poate mai sunt lucruri de văzut și tu dormi. poate mă trezesc în alt loc decît în cel care trebuie. frica începe întotdeauna în somn și se termină cu părul tău ascuns sub glugă.

ochii fixați în podea. cîte ore ne trebuie să găsim oameni. cîte ore ne trebuie să găsim oameni care contează. cîte ore ne trebuie să găsim oameni care să trăiască mai mult de o săptămînă. cum separi oamenii de fantezie. cum separi fantezia de placentă.
o mie de gînduri. o sută de mii. un milion. ca flashurile neoanelor care te orbesc brusc apoi dispar.

licitez gesturi. te strîng în brațe pînă pocnesc oasele. timid. încurcat. protector. curajos. vorbăreț. vagonul se clatină ne agită ca niște băuturi carbogazoase gata să țîșnească în toate direcțiile.
calm.
încleștat.
volatil.

trebuie să începem cumva ziua asta.