Intergalacticu : SASE

Ah, zise Nignic, privind-o in Con Tinuu pe Ana.
Ce ? facu Silvius. Nu a inteles.
Simti ? sopti Nignic... se cere ... piramida...sa facem piramida puterii !Acum !
Silvius pierduse firul insa dadea complice din cap, ca sa salveze aparentele.
...Uaci mi... Isi lua avant si unu..doi.. trei...sari in carca fetei. Silvius atunci, facu si el ceea ce ar fi facut oricare alt baiat: sari in carca lui Nignic. cei trei se prabusira pe trotuar. fata avu o tentativa de a se sprijini de o masina parcata, insa in zadar, presiunea din spatele ei era mult prea mare. pe spatele ei zacea in chiote si gemete o structura tip ghiozadan-baiat binivelata. Cel de deasupra, Silvius, avu atata inspiratie cat sa scheune : GRAMADA CERE VARF ! Si atunci, ca la un semnal oamenii iesira de prin cotloanele unde stateau pititi. Prima a fost vanzatoarea de la taraba cu ziare, care a sarit peste taraba si s-a aruncat sa isi implineasca chemarea. Apoi un domn pensionar, ce iesise cu cainele , s-a aruncat si el, cu un zambet de vadita satisfactie. As mai putea numara si profesoara de chimie care tocmai mergea la liceu si o femeie de servici. Piramida era dominata autoritar de un pusti de gradinita care topaia si chiuia peste ei, canta un cantec de razboi care incepea cam asa : "An Tan Te, Dizemane Pe, Dizemane Compane, An Tan Te !". si apoi, finalul : Gataaaa... Nu mai pot sa respir...Imediat piramida se sparse, si fiecare se isi relua treaba cotidiana, cu un sentiment al datoriei implinite, insa. Ba chiar domnul cu cainele isi permise sa-i ceara lui Nignic o tigara. N-am domnule, n-am, se rasti Nignic, furios ca-si facuse costumul vraiste. Cea mai ravasita era fara indoiala, Ana Maria Panait, rosie in obraji : "Oh, e prima oara cand sunt baza la piramida puterii ! Precis are sa se bucure mama cand are sa afle !"
In sfarsit, cei trei ajunsera la ore.
Geografie, prima ora. Fiind prima ora, fireste ca toata lumea scria, ca sa nu adoarma. De fapt primele ore erau intotdeauna cele mai serioase. cu cat se apropia de pranz, cu atat gradul de dezinteres crestea, culminand cu ultima ora. 8 jumate, si o dimineata insorita afara. Silvius insa avu o chemare. se facea ca literele scrise cu creta alba pe tabla prindeau conturul unei femei. Avea o mantie lunga, o gluga pe cap si in mana - o secera. parca vazu un deget cum se incarliga si-i facea semn sa se apropie. Silvius, se ridica din ultima banca unde motaind, salivase pe maneca si se apropie cu pasi tarsaiti de tabla. "Mai mult", face degetelul ireal. Mai mult ?! Baiatul mai facu un pas si lipi urechea de tabla. Ah, da. Niste lovituri puternice. Ce se intampla ? Ei bine, cineva isi facea singur dreptate. Dacam am fi in clasa vecina, despartita de un perete comun, cu cea a lui Silvius am fi vazut cum Riciu dadea pedeapsa cuvenita colegului sau cunoscut sub numele pentru ca acesta s-a dovedit a fi neascultator. Adica, trecusera deja doua luni si in timp ce Riciu fusese ascultat de mai toti profii, el, Ulfuculus scapase ca prin minune de urgia ascultarilor. Si taina trebuia dezlegata. Si Riciu il izbea sacadat cu capul de perete pe Ulfuculus, ca sa zica secretul. "Pe baza de Riciu" gandi Silivius, si dadu sa plece. Insa... o scanteie de moment facu sa citeasca un ritm in acele batai din perete. si in ritm era un mesaj, care spunea asa : "Felicitari pentru misiunea indeplinita, vino diseara la ora zece si jumatate la Sectia 13. Si..." Aici se intrerupse pentru ca nu mai avea combustibil, adica temperatura scazu brusc fiindca o colega se apuca ea sa stearga tabla ceea ce provoca racirea spontana a creierului silvian.

- Va urma -