agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Music ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-01 | [This text should be read in romana] |
Afară e paradă. Se plimbă una din iele călare pe o mârțoagă albă, suspinând a cedru și-a aer de mare sărată. Lângă ea pășește agale, pe apă, o morgana deznădăjduită de deșert, îmbrăcată-n căldură, căutând o oază. Se întrezărește Nyx, îmbrăcată în stele. Hypnos și ai săi Oneiroi: Morpheu, Icelus, Phantasos, Phobetor aduc apă din râul Lethe mirosind a uitare...Thanatos încă n-a ajuns, dar va veni... Afară e paradă. Eu privesc de la fereastră, știind că toate personajele vor veni să danseze-n jurul meu... Afară e paradă.
Sărbătoarea iluziilor mă trimite spre testamentul meu. Sărbătoarea iluziilor, da. Aici simt felul în care culorile lor nu se transpun în curcubeu. Nu se transpun. Aici simt cum ele nu se deschid în vise È™i simt cum nu respiră cadenÈ›at parfumul fermecat al luminii. Parfumul acela, mmm... Totul e scăldat într-o culoare subÈ›ire de trist. Mă întreb dacă nu cumva am uitat să îmi scriu testamentul în roz. Mi se sfărÈ™eÈ™te viaÈ›a pe baricadele izotopului de imperceptibil. RomanÈ›e scăldate în nostalgie îngână ceea ce a fost. Mă voi deshidrata în lăcomia de-a le sărbători. Voi sărbători existenÈ›a fără infinit cu cea din urmă schiță a unui gest de afecÈ›iune...Și existenÈ›a apune È™i răsare...apune È™i răsare...ca în mitul lui Sisif. Oare totul se desprinde din melodiile de peÈ™teră a sufletului? Unde eÈ™ti? ÃŽmi dau în vileag toate suferinÈ›ele ca să-nvăț pe alÈ›ii să facă la fel. Cât de ciudat mi se pare să arat urmaÈ™ilor inexistenÈ›i că tristeÈ›ea se poate simÈ›i È™i prin rozul literelor din testament. Prin toate peÈ™terile mele curge parcă firul Ariadnei: că restul va învăța să sufere mai puÈ›in, că restul acela va învăța să se bucure mai mult decât mi-am permis eu... De aceea încerc sa scriu măcar într-o vaga nuanță de roz... Poate le va cădea în palmă, cumva, o literă.  Sufletul acesta în care par că sunt eu, e un gol al urletelor de bucurie- ură, un gol ce, mai târziu, ar putea să suporte dulcea dezlegare a zâmbetului... Iluzii diforme, percepute prin cristale neÈ™lefuite, zac pe patul legării cu funii de viață, pe patul lui Procust. Numărul de cald din bucuria mea apare bolnav pe termometrul tristeÈ›ilor. Bucuria mea este că ai existat tu. Pe sunetul vocii tale eu tremur într-un dans de tic-tac, tic-tac. ÃŽmi zâmbeÈ™ti. Simt că strălucesc din candelabrele universului, unde exist È™i tremur suspinat pe literele roz. Le am aÈ™ezate deasupra speranÈ›elor care până mai înainte erau fără moÈ™tenitor. Acum, că exiÈ™ti tu, Þi le las È›ie, te rog să-mi scrii fiecare bucurie pe un nor alb. Cerul albastru mă va colora frumos în apusul culorilor purpurii. Și voi zâmbi. Cerul albastru e cufundat printr-un roz roÈ™u într-un purpuriu seren de mulÈ›umire. Să nu uiÈ›i să zâmbeÈ™ti când viaÈ›a doare. Să nu uiÈ›i. Fă- te pictor de dureri, pictor al durerilor mele. Pune lumină unde e prea multă umbră È™i desenează- mi în roz schiÈ›a fiinÈ›ei mele. Fă-te pictorul meu de fericire. SărbătoreÈ™te lăcaÈ™ul inimii mele cu persoana ta. Căci uneori iubirea se miÈ™că concentric prin univers, prin noi, prin lumina candelabrelor. Aici, sub cerul cu mii de culori translucide spre menirea mea către tine, îți voi È™opti frumos despre îngeri, nu despre zei È™i iluzii, îți voi È™opti despre visele mele cu litere roz. Căci uneori noi putem vedea cerul albastru de (sub) universul negru. Literele roz dansează într- un templu al nenorocirii de a suferi imperfectul. Dansează. Alteori literele sunt o sarbatoare a iluziilor de perfect suspinate dintr-o minte imperfectă... iar noi, restul plebei, încercăm să descoperim ceva prin literele roz cu care eu te mai rog o dată să mă colorezi. Îți zâmbesc monosilabic pentru că sunt fericită, pentru că È™tiu că te-am iubit, te iubesc È™i acum. Iubirea se miÈ™că într-un vals concentric al răsăritului È™i al apusului unei vieÈ›i. Noi am învătat împreună să scriem în litere roz, după ce albul s-a amestecat cu roÈ™u pe paleta cerului. Soarele era penelul într-o calotă azură. Iar noi...   Â
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy