- Vă ascult, poftiți.
În încăpere se lăsă un moment de liniște. Doctorul stătea în fotoliul de piele.
- Despre ce doriți să vorbim?, întrebă doctorul din nou
- Dacă, să presupunem, începu pacientul, cineva ar trage un glonț spre dumneavoastră.
- Să mă omoare?, interveni doctorul
- Da, dar nu de asta am început să vă spun.
- Totul e o presupunere, bineînțeles, îl ajută doctorul, deci presupunem că cineva trage în mine.
- Glonțul ar veni spre dumneavoastră cu peste 500 km/s si v-ar lovi.
- Da.
- Cit de greu poate fi un glonÈ›? 3, 4 grame ?
- Da.
- Acum, conform fizicii, dacă greutatea glonțului, pacientul se aplecă puternic în față, ar fi de 100 de kg el ar putea să meargă cu doar 20 de metri pe secundă și v-ar lovi la fel de tare
- Da, așa pare, dar de ce îmi spuneți asta?
- Acum, ca să mă înțelegeți, dacă glonțul ar fi și mai mare, cât o casă, sau cât un oraș sau...
- Ar trebui sa aibă o viteză foarte mică, zise doctorul surâzând.
- Da, și ar merge atât de încet încât ar dura ani de zile până ar ajunge la dumneavoastră.
- Și eu ce ar trebui să fac? întrebă doctorul
- Păi ați încerca să vă feriți din calea lui, nu?
- Da.
- Și daca ar fi așa de mare ca și pământul? Ați putea umbla pe el ani de zile.
- Adică?
- Până să înțelegeți că nu ne putem feri din calea lui.