Personaje reale:
D-ul Dubla-Personalitate(varsta intre 19 si 39 de ani)
D-soara Vreau-la-Iasi (inaltime medie)
D-ul As-Putea-Suferi(si?)
D-ul Iremediabil-Pierdut(speranta moare ultima)
D-soara Papusica(de cate ori?!)
D-ul Copil(undeva departe, in plan secundar)

Personaje la fel de reale:
D-ul Stric-tot-ce-prind
D-ul Sosetica
D-soara Par-Lung-Voce-Scurta
D-ul Poza
D-soara Nu-Ma-Mai-Joc

Alte persoanje:
D-soara 1
D-ul 1


Cadrul: undeva, in oras sau nu, in interior sau afara. Defapt, oriunde, e o poveste universala.

Scena I

D-ul Dubla-Personalitate si D-soara Nu-Ma-Mai-Joc, beau impreuna, punand la cale viitorul lor, si nu numai. Sticlele se golesc, mintile la fel.
"Te omor!" - se mai aude din cand in cand... sau "Eu l-am chemat la Iasi!"... si altele, dar, din cauza muzicii, nu ajung prea multe replici la urechile spectatorilor.
Adevaruri universale sunt descoperite, se alatura alte personaje - D-soara 1, care ia la cunostinta replicile cele mai incocente, precum si cele doua testamente.
D-ul As-Putea-Suferi isi face simtita prezenta dar prin cele cateva replici scuipate in microfonul mic, mic de tot...
D-ul Iremediabil-Pierdut raspunde le telefon, si mutumeste politicos, scuzandu-si absenta din seara precedenta. Atat. Probabil, probleme de sanatate, sau nu. Orice.
Finalul fericit al primei scene: cei doi adorm, orasul doarme, toata lumea viseaza. Testamentele vor fi citite in curand.

Scena II

D-ul Dubla-Personalitate impartaseste parerile D-ului Iremediabil-Pierdut despre testament. D-soare Rosiuta(persoanj figurant si imaginar) nu e martora, ea aude doar...
Finalul scenei: D-soara Nu-Ma-Mai-Joc si D-soara Rosiuta vad finalul filmului si concluzioneaza: probleme psihice, probabil complex de inferioritate, mascat de o afisare a unei superioritati universale. Vine noaptea, si din nou, tot orasul viseaza.

Scena III (Magarul si Printesa)

Cei doi se intalnesc sa discute despre ceva ce nu intereseaza, in final, pe nici unul dintre ei, ba chiar poate pe nimeni in general... Pretextul nr.1. Finalul fericit: manipulare in desfasurare, totul se desfasoara conform planului

Scena IV (sau Invitatia si Refuzul)

D-soara Papausica face invitatie, refuzata de D-soara Nu-Ma-Mai-Joc din motive de securitate si nu numai. Scena se desfasoara virtual, astfel ca nu exista final fericit, intrucat nu exista nici un fel de final...

Scena V

Seara perfecta, pentru toate lumea. Din nou, cei doi se intalnesc si beau. Si pun la cale viitorul lor si nu numai. Intre timp, D-soara Pausica si D-ul Iremediabil-Pierdut isi vad mai departe de fericire si nefericire si de toate celelalte...
Intre timp, conversatie cu implicatii emotionale(sau nu) intre, pe rand, D-soara Nu-Ma-Mai-Joc si D-ul Poza, apoi, D-ul 1.
In alt decor, D-soara Vreau-la-Iasi si D-ul As-Putea-Suferi incep povestea paralela, povestea cea mult negata de toti, in care vrajitoarea cea rea are rol prea mare, sau nu are rol deloc. In plus, D-ul Soseta fuge dupa Discutie, ascunzandu-se undeva, dupa Cuvinte, intre Fapte si Sentimente, intre Pasare si Neparase. Acolo, cu tot restul omenirii...
Final fericit: toate lumea e unde ar trebui sa fie, sau unde considera fiecare ca ar trebui sa fie. In plus, fiecare e rasplatit dupa merit, cum bine zicea D-ul 1.


Scena VI

Ziua cea din urma: intalnire cu mai toate personajele, pe rand.
Intai, D-ul Stric-Tot-Ce-Prind se face ca nu este, D-soara 1 il incurajeaza la vorba. Dispar... pleaca undeva intre timp si netimp.
Apoi, telefon de la D-ul Dubla-Personalitate.
Urmeaza glorioasa intalnire cu D-soara Vreau-la-Iasi, apoi D-ul As-Putea-Suferi si D-ul Aluna(personaj imaginar sau nu), apare apoi D-soara Par-Lung-Voce-Scurta. D-soara Vreau-la-Iasi imi da vestea uimitoare, promit ca D-ul As-Putea-Suferi nu va mai fi un subiect de discutie intre noi. Otrava ce o pot scoate pe gura va omora farmecul sau inconfundabil... Povestea continua, intra in scena D-ul Iremedial-Pierdur, care saluta.
Cenusareasa se retreage, impreuna cu Printul-Balaur.
Vesnica poveste a D-soarei Par-Lung-voce-Scurta.
In final, intalnire du D-ul Dubla-Personalitate si cu D-ul Sosetica. Seara de incheie cu un nou final fericit(poate ultimul final fericit): unele discutii nu au avut loc, altele nu vor avea loc, si, cel mai important, unele personaje isi vad de jocul lor, nederanjate de cei cunoscatori.



Cade cortina, se sparg toate sticlele(semn de noroc?!). Cele citite azi m-au influentat. La fel si pe D-soara Nu-Ma-Mai-Joc. Intre timp, cortina cate, putin cate putn, inca un numar de ani. Personajele fac plecaciuni, se felicita pentru buna interpretare a rolurilor, si totul revine la normal. Ies toti la o ceasca de adevar... Se tin de mana, doi cate doi, si isi contempla rolurile din piesa ce pare a fi fost doar un vis, un vis ciudat, un fel de "Visul Unei Nopti de Vara"... Poate totul nu e decat un vis... Sau poate nu.

Decorul e acelasi, mereu acelasi, si nu pleaca nicaieri: un copac si cerul, o bucata de tavan, un pat si un scaun. Masa e in colt, luna pe masa(ce luna frumoasa!). Stelele pe jos, le calcam cu totii in picioare. Paharele sunt mereu pline, cu vin, cu bere, cu suc sau cu cafea. Toti bem, sa nu ne trezim.

sssstttttttt... sa nu cumva sa ne trezim..... sssstttttttt......