Nu ca as fi mare scriitoare,dar incerc.E un scenariu pe care o sa vi-l "dozez" episod cu episod.Voi trebuie sa le prindeti doar.Incercati sa-mi raspundeti la comentarii cum credeti ca o sa se sfarseasca scenariul.Hai,eu astept,nu va sfiiti,dati frau liber imaginatiei.Daca e plictisitor spuneti,daca el greseste,spuneti,daca ea e o victima,spuneti.Poate fi invers.He...he...da' eu astept sa preziceti cum s-ar termina.Hai,oameni buni,curaj!Astept.
Prima zi,dimineata:
O odaie incapatoare.Mobila de lemn,o bibleoteca haotica,cateva carti ratacite pe jos halatul ei alb de dantela pierdut pe podea.Intr-un fotoliu de piele...statea ea.
Lumina se chinuia sa patrunda in odaie dar perdeaua prea mare si greoaie o "acoperea" prea mult.Langa geamul imens,un scaun de lemn varuit in alb isi incîlcea picioarele in perdeaua care se târâia pe podea.Langa scaun-el.Se rezema intr-o mana de speteaza acestuia.O privea pe ea.Tacea.Avea cincisprezece sau poate douazeci de minute de cand o contempla.Ea nu scoase un sunet.Intoarse fotoliul cu spatele la el si nu scoase un sunet.
In odaie era o liniste infernala.Acel tip de liniste care se asterne dupa o rabufnire puternica de sentimente,dar daca intri poti simti totusi cuvintele pline de repros,plutind in aer.Își spusesera totul,dar auzeau gandurile nespuse inca.Si erau atat de multe!Le rasuna fiecaruia in ureche reprosul celuilalt.Cunosti sentimentul.Când linistea cade brusc si tu furios o accepti,iar in ureche iti rasuna ultimul strigat al pertenerului.Rasuna ca un ecou...
El tacea.Tacea si ea.De atata timp o privea si ea nu se intoarse o data macar!Incepea s-o urasca in sinea lui.O privea intentionat rautacios.Voia s-o innebuneasca,sa nu plece ,sa nu plece ca un ratat!
O ultima privire.De furie si de ura.Voia ca ea sa stie ca el nu si-a luat privirea o clipa.O alta privire.Nu.Nimic.Ea nu reactiona.
"O stana de piatra sa fi fost si ar fi crapat deja!",isi spuse el.Isi lua haina de pe scaun si pleca .Ea tresari la sunetul usii.Se ridica de pe fotoliu si privi spre ea.Scoase un suspin pe care numai ea l-ar fi putut auzi.Ramasese o clipa in picioare,privind in gol,privind spre usa.In final,scoase un tipat atat de puternic ca dezamortise imediat linistea de pana acum.Un tipat pe care daca l-ai fi auzit si tu ai fi trecut de la starea de inspaimantare la o stare de nervozitate.Un tipat care roade urechile pana la nervi.
Seara:
O atmosfera linistita.Prea linistita.O liniste ca de mort.La masa din bucatarie,cu gandurile razlete statea ea.El,pregatind cina incerca sa evite orice fel de ura ce se putea ivi in urmatoarele momente.
Ploua des si sunetul ploii era orgasmul ei.Stia si el asta.Ea savura ploaia cu ochii inchisi,el o privea pe furis.Lumina era putina,ardea doar cea d ela hota ,bucataria era incapatoare si o mica luminita intr-un colt o facea sumbra.
Jaluzelele de la geam erau aproape trase.El le-a tras pentru a o chinui,pentru a-i lua placerea de a vedea ploaia.
Ea statea nemiscata pe scaun si asculta ploaia.El pregatind ardeii iuti,o privea cum sta cu ochii inchisi,cum respira,cum i se umfla pieptul si apoi il trage pe ea.Reveni apoi la ardeii iuti,pe care îi taia cu o repezeciune uimitoare pentu a face un sos.(retete de-a lor)Isi linse buzele lacom,isi sterse fruntea si de dupa mana ridicata,privirea ii cazu pe decolteul ei.Purta halatul ei alb si sânii ei erau atat de frumosi si perfect conturati!Nicicand nu i se parusera mai frumosi si se facuse asa un dor de a o cuprinde!
Atat de palizi,tremurand in suflarea ei.
Isi mai linse o data buzele ca un animal ce e gata sa-ai darame prada.De data asta o privea lacom.Gatul lung si gratios,suflarea frageda.Tremura ea toata sau i se parea lui?
Ea se daruise intru totul ploii.Nici nu observase ca halatul luneca usor pe sanul drept cat pe ce sa-l descopere.Brusc,intoarse capul spre el:"Nu mi-e foame. Ma duc sa ma culc",spuse,ridicandu-se si indreptandu-si halatul.
* * *