Biography Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri ..
Sunt calea ta de lumină
Sunt mâna ce visu-ți poartă
Sunt ziua caldă și senină,
Sunt a nopții geană vrăjită
Sunt pasul tău pe-al plăjii drum
Sunt zefirul dimineții înmiresmat
Sunt al primăverii parfum.
Am îmbrățișări de rouă
Am chemări înfocate în suflet,
Am susur în inimă când plouă.
Am umbre de val,colorat pamflet
Am stropi de vise în privire
Am zbateri de aripi închise-n timp,
Am pașaport spre nemurire...
Asta sunt...un castel de nisip
Sunt un castel de nisip zgribulit,
De furia valurilor mă feresc,
De soare, și de răsărit,
Și doar cu stelele mă sfătuiesc!
Dar dincolo de umbra ta,
Sunt plină de banalul eu,
Și cândva îmi doream perfecțiunea,
Și azi, și maine...și mereu
Și când mă-nalț până la stele,
Acolo sufletul e-o poartă..
E poarta ce m-asează între ele,
Și ele îmi citesc în soartă!
Dar, doar un val... e deajuns,
Să mă dărâme, să-mi ia visul,
Să-mi fure al meu nepătruns,
Și să mi-l ia pe dânsul...
Și dacă-mi ia visarea, zborul,
Nu mai sunt, nu mai am nimic,
Mă pierd cu valul și cu dorul..
Rămân doar..URME DE PAȘI PE NISIP
|