Biography Oskar Pastior
Oskar Pastior (n. 20 octombrie 1927, Sibiu, județul Sibiu - d. 4 octombrie 2006, Frankfurt pe Main, Germania) a fost un scriitor de limba germană sas din România.
Tatăl său a fost profesor de desen. În ianuarie 1945, pe când avea vârsta de 17 ani, a fost deportat în Uniunea Sovietică, alături de majoritarea cetățenilor români de etnie germană, bărbați cu vârstele cuprinse între 17 și 45 de ani și femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Acolo a supraviețuit mulțumită dispecerului, căruia i s-a făcut milă de băiatul slăbuț și înfometat, și nu l-a repartizat să muncească în mina de cărbuni, ci la un colhoz. Aici a muncit până în anul 1949, când i s-a permis să se întoarcă acasă. A scris poezii și în lagăr pe hârtie din saci de ciment.
Întors acasă, și-a câștigat întîi existența cu munci ocazionale (făcea cofraje pentru turnat betoane, apoi tehnician în construcții) timp în care a urmat liceul la fără frecvență și a luat bacalaureatul, după care și-a făcut stagiul militar într-o unitate de muncă, până în 1955, când a trecut examenul de admitere la Universitatea din București.
Ca student, a început să publice cu asiduitate versuri, în special în ziarul de limbă germană Neuer Weg, care în anii `50 și `60 avea un tiraj de circa 60.000 de exemplare. Evident că a trebuit să facă unele concesii politicii curente, dar metaforele sale și stilul îngrijit i-au adus admirația redactorului Georg Hromadka, care vedea în versurile lui Pastior o lance ce străpunge dogmele realismului socialist.
La Universitate, grupa sa era supranumită Grupa Pastior, susține unul din foștii săi colegi bucureșteni, fără indicarea vreunei surse documentare. Locuința sa și a soției sale (scenografa și pictorița Roswitha Capesius) devenise un loc de adunare al unui cerc de prieteni artiști între care poetul student Georg Hoprich (care fusese în anii `60 victima unui proces înscenat, după care a stat mai mulți ani la închisoare), Richard Adleff și criticul literar, eseistul și traducătorul Dieter Fuhrmann.
Între 1960 și 1968 a fost redactor la secția germană a radiodifuziunii române. În 1968 a plecat în prima sa călătorie în Occident, din care nu s-a mai întors în România. Până la moartea sa, care s-a petrecut pe 4 octombrie 2006, în timpul târgului de carte de la Frankfurt, Oskar Pastior a trăit la Berlin, ca scriitor liber profesionist.
Poetul a devenit cunoscut ca „unul dintre cei mai mari poeți și artiști ai limbajului din secolul XX“ (Michael Lentz). „Resursele și procedeele invenției poetice sunt nelimitate în opera sa: fie schimbând genul unui cuvânt (cf. das differenz), fie montând telescopic cuvintele unul în celălalt (cf. poezia meteorganistenographie), fie consultând un dicționar regresiv (cf. "maat rübesaat pufferstaat"), fie mizând pe rimele interne, prestabilite ale limbii naturale (cf. expresii de genul: "bitte eine quitte"), fie celebrând englezescul non-sense și calmul ironic care-l subîntinde (cf. versuri de tipul: "spuse ramses lui godzilla: pullmann!") - Oskar Pastior a speculat permanent noi posibilități de îmbinare a cuvintelor, intra- și interlingvistice, care să surprindă de fiecare dată prin puterea lor de evocare, fie vizuală, fie auditivă.” (Gabriel H. Decuble, prefața la „Jaluzele deschise, jaluzele închise”, o antologie publicată în 2010 care include poeme din aproape toate volumele poetului, alăturate unor traduceri în română)
În 2009 a devenit celebru în calitate de colaborator al scriitoare Herta Müller (laureată a Premiului Nobel pentru Literatură din acel an) și ca model pentru personajul Leo Auberg din romanul ei Atemschaukel „Leagănul respirației“.
În 2010 s-a descoperit că Oskar Pastior a fost șantajat să devină informator al Securității între 1961 și 1968 cu numele de cod „Otto Stein”, după ce el însuși a fost filat timp de 4 ani pe motiv de homosexualitate și scrieri antisovietice.
După rămânerea lui Oskar Pastior în Occident, documentul purtând însemnul „Strict secret“, datând din 13.12.1968, consemnează faptul că, la data de 22 iunie 1961 s-ar fi obținut angajamentul de colaborare al lui „Stein Otto“, redactor la Radiodifuziune, „Emisiunea în limba germană“, urmând ca acesta să fie folosit ca însoțitor al unor delegații din RFG, care urmau să viziteze România. Însă, în relația cu organele, „Stein Otto“ nu ar fi manifestat interes și și-ar fi îndeplinit îndatoririle mai mult formal [...] că oricum nu ar fi fost dispus să colaboreze, că informațiile sale nu erau valoroase, așa încât prin fuga sa nu s-ar fi adus nici un prejudiciu și, în concluzie, se propunea ștergerea lui din evidențele cu informatori.
Opere
* Fludribusch im Pflanzenheim, București, 1960
* Offene Worte. Gedichte (Cuvinte deschise. Poezii), Editura pentru literatură, București, 1964
* Ralph in Bukarest, București, 1964
* Gedichte (Poezii), Editura tineretului, București, 1965
* Namenaufgeben. Gedichte, (bun de tipar la Editura pentru literatură 1968 - nepublicat)
* Vom Sichersten ins Tausendste. Gedichte, Editura Suhrkamp, Frankfurt pe Main, 1969
* Gedichtgedichte, Darmstadt, 1973
* Höricht, Lichtenberg, 1975
* An die neue Aubergine, Berlin, 1976
* Fleischeslust, Lichtenberg, 1976
* Der krimgotische Fächer. Lieder und Balladen, 1978
* Ein Tangopoem und andere Texte, Berlin, 1978
* Wechselbalg. Gedichte, 1977-1980
* 33 Gedichte, München, 1983 (adaptarea unori poezii de Francesco Petrarca)
* Sonetburger, 1983
* Anagrammgedichte, München, 1985
* Ingwer und Jedoch, Göttingen, 1985
* Lesungen mit Tinnitus, München, 1986
* Römischer Zeichenblock, Berlin, 1986
* Teure Eier, Paris, 1986
* Jalousien aufgemacht. Ein Lesebuch, antologie editată de Klaus Ramm, Editura Carl Hanser, München, 1987
* Modeheft des Oskar Pastior, München ,1987
* Anagramme, Berlin, 1988 (împreună cu Galli)
* Kopfnuss Januskopf. Gedichte in Palindromen, 1990
* Neununddreißig Gimpelstifte, Berlin, 1990
* Eine Scheibe Dingsbums, Ravensburg, 1990
* Feiggehege, Berlin 1991
* Urologe küßt Nabelstrang, Augsburg 1991
* Vokalisen & Gimpelstifte, 1992
* Eine kleine Kunstmaschine. 34 Sestinen, 1994
* Das Hören des Genitivs, 1997
* Come in to frower, Tokyo, 1998 (împreună cu Veronika Schäpers și Silke Schimpf)
* Der Janitscharen zehn, Berlin, 1998
* Standort mit Lambda, Berlin, 1998
* Pan-tum tam-bur, Frankfurt am Main ,1999 (împreună cu Uta Schneider)
* Saa uum, Frankfurt am Main, 1999
* O du roher Iasmin, Weil am Rhein, 2000
* Villanella & Pantum. Gedichte, Editura Carl Hanser (Akzente), München, 2000
* Mein Chlebnikow, (ediție bilingvă însoțită de un CD), 2003
* Ein Molekül Tinnitus, Berlin 2002 (împreună cu Gerhild Ebel)
* ...sage, du habest es rauschen gehört, opere complete, vol I 1952-1972, redactat de Ernest Wichner, Editura Carl Hanser, München/Viena, 2006
* Jetzt kann man schreiben was man will!, opere complete, vol II, Editura Carl Hanser, München/Viena, 2003
* Minze Minze flaumiran Schpektrum, opere complete, vol III, Editura Carl Hanser, München/Viena, 2004
* Gewichtete Gedichte. Chronologie der Materialien, Hombroich 2006
* Speckturm. 12 x 5 Intonationen zu Gedichten von Charles Baudelaire, Basel 2007
* Jaluzele deschise, jaluzele închise (ediție bilingvă germană-română), Editura ART, București, 2010
A realizat traduceri în germană din mulți autori români, între care Panait Istrati (Kyra Kyralina și Ciulinii Bărăganului = Die Disteln des Bărăgan), Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Urmuz, Gellu Naum și operele de tinerețe ale lui Tristan Tzara, dar și din rusă, opera lui Velimir Clebnikov.
Distinctii
* Förderpreis des Andreas-Gryphius-Preises (1978),
* Preis des Südwestfunk-Literaturmagazins (1983),
* Horst-Bienek-Preis (1997),
* Peter-Huchel-Preis (2001),
* Erich-Fried-Preis (2002),
* Georg-Büchner-Preis (2006).
În anul 2006 a fost distins cu cel mai prestigios premiu german pentru literatură numit Premiul Georg Büchner, dar Pastior a murit cu două săptămâni înainte de festivitatea de premiere, care a avut loc post mortem, la 21 octombrie 2006.
În anul 2001 a primit titlul de Doctor honoris causa al universității din Sibiu.
Fundația Oskar Pastior a fost creată pe 28 aprilie 2008 la Berlin, din consiliul fundației făcând parte: Marianne Frisch, Herta Müller, Klaus Ramm (președinte), Dierk Rodewald, Ulf Stolterfoht, Christina Weiss și Ernest Wichner (președinte adjunct). Ea a fost creată la dorința scriitorului, după moartea acestuia, el numind și membrii consiliului fundației. Principalul scop al fundației este de a acorda premiului Oskar Pastior, pemiați urmând să fie la un interval de doi ani autori care stau în tradiția Grupului Vienez, a colocviului pentru poezie nouă din Bielefeld sau a grupului Oulipo.
|