Imi amintesc si acum, intr-o zi de uscat decembrie, guitatul infam al unui porc la injunghiere, interminabil, lovindu-se de toate zidurile cartierului; umilitoarea idee ca viata e, totusi, inferioara linistii copacilor desfrunziti, aerului placid, je m`en fiche-ismului blocurilor. Barbatii nu-si faceau treaba, poate cutitul nu taia bine, porcul se odihnea in tipatul lui, acum, interminabil, ajunsese la capatul linistii, desi nu patrundea in ea, etern porc intr-o dimineata geroasa, fara zapada.
Morala: entia non sunt proliferanda sine necessitatem; cine nu stie sa manuiasca un cutit, sa puna mana pe briciul lui Occam.