Șerpii'n amurg
din pumnii strânși ai pomilor curg
picătură cu picătură
- unsuroasă băutură -
în căni de pământ fără fund.

Îmi păzesc stâncile mele de visuri cu cnutul,
cum își apără vitele copiii;
îmi sunt dragi, așa, cu boturile'ntinse,
spre holdele cerului ninse...

Deasupra pământului
Pe pragul vântului -
Luna așteaptă'n cămașă
rupând norii pătimașă.

Din ce parte va veni Dumnezeu
Când clopotele vor trage să moară?