agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-21 | [This text should be read in romana] |
Venisei ca un fulger globular din senin
Când eu nu mă mai așteptam nici pe mine, Stăteam neghiob în intersecția perfectului simplu, Așteptând izbăvirea vreunui gerunziu de ocazie, Îmi număram ca o babă orele dumicate În secundarul unei clepsidre mincinoase, Șovăitor între ce fusesem, ce eram Și ce mi-era lehamite că aș mai vrea să fiu, Mă domina atâta disjuncție energetică De-mi părea cordul împietrit a izmă creață Zimțuind peste crenelate și deșarte simțiri... …Stăteam deci, cumva răsturnat în propria lene, Îmi denaturasem tendința de a respira oblic, Mă paralelizasem mie, unui univers aseptic, Doar din spiritul frondei de mine fratricidă, Stăteam total, absolut nemișcat, greoi și letargic, Aveam senzația că dacă mă ridic a merge Aș fi mers zăcând din cădere, Găsisem soluția perfectei amânări Și tot ce mai voiam însemna nimic, Nicăieri, niciodată, niciunde… Atât mai era, Prin ferestrele acelui nezgomot amanetat Umbre volatile de îngeri se jucau de-a v-ați ascunselea… De ce apoi a fost Totul? Mai știi? Secunda exploziei, secunda visului, Primul sărut mi-a despicat memoria în două Ca un ferăstrău țicnit fără de scrupule, Cel de ieri era cel de azi și totuși un alter ego, Dintr-o dată acel sărut mă obliga să respir, Mă bulversa caleidoscopic, Mă ardea în cuante, Și ochii mei au sfredelit smaraldul, Buzele-nsetate se căutau genetic, Se crispau guri flămânde din rodii mușcând, Mâini încleștate pe trupuri celeste Striveau degete vinovate de sacrilegii, Nu mai gândeam, mă alterasem din plăcere, Îmi dăruiai pasiuni interzise de alții Care se jucaseră cândva de-a Dumnezeii cu mine, Făcusei om din neom fără să știi, Lumină din beznă, verde-n pustiu, un sens peste haos... ...Cine erai? De unde venisei?... Nu mai conta și nu mai contează, Acum știu că murisem ca să te retrăiesc, Conturul meu erai tu, Mi-ai lăsat fiorii sângelui țipându-te Să-mi renaști în eritrocite Cadențat și retroactiv, Mi-ai amprentat în cromozomi absolutul sărutului Și mi-ai hipnotizat retina în care stai intactă, Jucându-se cu destinul, Acel sărut m-a-nviat și m-a ucis și m-a-nviat Regăsindu-mă în răscrucea dintre interjectii Ca pe-un altar congruent în care-ai stat icoană vie… Conturul meu ești tu, crenguță de salcie! Și-acea secundă a întâmplării sărutului A fost Totul, apoi...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy