agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-12 | [This text should be read in romana] |
Incidentul
"pentru că asta-i toată puterea mea: să stau È™i să privesc." Umberto Saba Fragmentul acesta, publicat în revista Ex Ponto, nr. 4 (25), (anul VII) 2009, face parte dintr-un roman în pregătire, a cărui acÈ›iune se petrece într-un liceu teoretic din zilele noastre. Elevul Victor Delea, personajul principal, pare să fi alunecat pe neaÈ™teptate într-o zodie a implacabilei fatalități, pentru că, după o avalanșă de întâmplări nefericite, se trezeÈ™te în situaÈ›ia cumplită de a fi considerat principalul suspect în cazul asasinării unei profesoare. Iar aici, se declanÈ™ează mecanismul necruțător È™i devastator al mass-mediei, căci mai toate ziarele È™i televiziunile, în goana lor cotidiană după senzaÈ›ionalul terifiant-negativ, se grăbesc să transforme un adolescent sensibil È™i inteligent într-un fel de vampir însetat de sânge - produs monstruos al unui sistem de educaÈ›ie deficitar, prin care s-ar încuraja, mai ales, violenÈ›a, pornografia, satanismul, anarhia etc. Liceul Euxin, pe care, în vremurile umede ale celor trei ani de cultură în mlaÈ™tină de la Energia, îl visasem în toate nuanÈ›ele dintre iubire È™i ură, era, de fapt, o fostă È™coală generală cu trei nivele - adică, una dintre acele penibile hardughii improvizate din plăci prefabricate, cu uÈ™i metalice È™i cu ferestre zăbrelite (NU Và APLECAÞI ÃŽN AFARÃ!), care, luate una câte una, ar părea destul de banale, dar care ar putea să devină un coÈ™mar colectiv, dacă, după relativ recentele modele Auschwitz-Gulag, am reuÈ™i să le adunăm pe toate la un loc È™i să le înconjurăm cu ceva mai multă sârmă ghimpată. - Dar în È™colile astea am învățat È™i noi, ziceau părinÈ›ii noÈ™tri (activiÈ™tii, securiÈ™tii, controlorii, turnătorii, muncitorii, cerÈ™etorii…) È™i uite că tot am ajuns oameni. - Păi, înainte de-a ajunge oameni, ce eraÈ›i? întrebam eu cu o blondă seninătate È™i fredonam cu limba lipită de dinÈ›i: Les bourgeois c´est comme les cochones / Plus ça devient vieux, plus ça devient bête… Ca de obicei însă, nicio Bunăvestire nu se întrezărea prin perdeaua groasă de ceață a complicităților de tot felul, astfel încât, deocamdată, mereu deocamdată, trebuia să mă mulÈ›umesc cu triumful de a fi ajuns, în urma unor supercalifragilistice demersuri bine unse cu euro-căpÈ™uni, din Land of Cois în Land of Choice - adică, primul din coadă, în clasa a XII-a, de engleză-franceză, a Liceului Teoretic Euxin. Drept pentru care, chiar în după-amiaza istorică în care îmi descifrasem interactiv destinul pe isjcta.ro, mă È™i hotărâsem să pornesc într-o scurtă expediÈ›ie de recunoaÈ™tere la faÈ›a locului, ca să mă încredinÈ›ez cu ochii mei că edificiul se mai afla încă pe temeliile sale semicentenare È™i că nu fusese transformat peste noapte în restaurant, cabaret sau cazinou, precum se mai întâmplase din loc, în loc, începând cu librăriile, dispensarele È™i bibliotecile de cartier. Spre seară, după trei săptămâni de caniculă, câțiva nori de ploaie se rotiseră nehotărâți pe deasupra oraÈ™ului, fiind iute înghiÈ›iÈ›i de aburul verde al mării, după ce câteva ropote de picături mari È™i rare umeziseră totuÈ™i aleile labirintice dintre blocuri, iar gardurile vii È™i copăceii de toate neamurile se desfăcuseră abia perceptibil spre cer, expirând miresme exotice, de păduri mult prea îndepărtate. AÈ™a că, ascuns pe jumătate sub cipilica mea antitero, mă strecurasem ca un emoid singuratic prin umbra zidurilor, pentru că niciunul dintre foÈ™tii mei colegi de generală nu mai optase vreodată pentru Școala de Limbe sau Dresajul de Păsărici, cum era alintat, în variantele cele mai civilizate, singurul liceu din oraÈ™ cu profil eminamente filologic; È›inând cont È™i de faptul că raportul oficial dintre băieÈ›i È™i fete era de nouă la sută. Mai mic chiar decât al eunucilor din haremurile Orientului, băi franzelă cu lapte! Hambarul, scufundat între sălcii È™i plopi, părea să fie relativ sănătos, dar poarta din spate era atât de bine înfășurată în sârme È™i lanÈ›uri, încât numai la indicaÈ›ia È™uierată din mers a unui gorobete pe bicicletă, am reuÈ™it să mă strecor în curte printr-o fantă ovală, sfâșiată la început ca un buzunar de iapă, dar lărgită progresiv prin eforturile colective ale romeilor È™i juliatelor lor, însetaÈ›i de zări albastre, frunză verde È™i iarbă moale. Ce caut eu p-aici, fratele meu? m-am întrebat fără glas când, deÈ™teptat ca din somn, m-am oprit sub panoul de baschet de lângă intrarea elevilor, unde, învârtindu-mă chiuind pe-un picior, am mimat o aruncare meseriașă înspre cercul metalic, care lipsea cu desăvârÈ™ire. - S-a afiÈ™at ceva de ultimă oră? a întrebat pe neaÈ™teptate o voce din neant È™i, când m-am răsucit înapoi pe călcâie, un înger abia coborât din al nouălea cer mi s-a arătat în toată splendoarea lui cumplită (apud Rilke), fluturând ca un abur galactic printre umbrele umede ale înserării. Era ca È™i cum mingea mea nevăzută, de baby-dummy, ar fi doborât, din întâmplare, o angelică făptură invizibilă, care făcuse imprudenÈ›a să planeze prea jos. AÈ™ fi vrut să-i spun asta, dar nu È™tiam cum să încep, conÈ™tient că, È™i-aÈ™a, mă cam făcusem de dude. - Mă gândeam că or fi afiÈ™at elevii care au fost transferaÈ›i aici, a murmurat ea cu palmele încleÈ™tate pe piept. - Păi, rezultatele transferurilor s-au publicat pe saitul inspectoratului încă de acum vreo două ore! Sau te pomeneÈ™ti că iar li s-a blocat serveru'? - Chestia e că eu nu prea apar pe tabelu-ăla al lor, a psalmodiat ea ceva mai tare. Adică, într-un fel, sunt È™i acolo… Sunt cu numele, cu È™coala de proveniență, cu mediile din primii trei ani, cu… ÃŽn afară de liceul pentru care-am optat, …pentru că prima mea opÈ›iune a fost Euxin, iar media generală de nouă È™apteÈ™'trei, mi-ar fi ajuns È™i pentru oxfordu-cambridgelui… Numai că, pe jegul lor de computer cu bile, sunt aruncată tocmai pe la Burebista… È™i încă la mate-info! Ca să nu-È›i mai povestesc că se lipeÈ™te matematica de mine ca cocoÈ™atu' de gard. (Simple coincidenÈ›e! mi-am spus atunci în gând, dar acum È™tiu că nu există coincidenÈ›e, că totul este numărat, cântărit, împărÈ›it - mane-tekel-fares - cu mult înainte de a face cunoÈ™tință, urlând, cu această Vale a Plângerii.) ÃŽn timp ce vorbea, am avut timp s-o studiez fără ostentaÈ›ie. Era o blondă de-adevăratelea, cu ochi verzi-albaÈ™tri, de păpușă vintage, subliniaÈ›i discret cu două linii de fard vernil-violet, care ar fi putut să fie numai haloul abia perceptibil al privirilor ei. Surâdea dezolată È™i își freca năsucul roz cu palma strânsă în pumn, ca È™i cum ar fi fost pe punctul să dea apă la È™oareci. Nici nu È™tiu dacă era frumoasă, dar prin rochia umedă, de un alb agresiv, i se ghiceau sânii Sweet-Sixteen È™i picioarele înalte, de Barbie Doll, cu apreciabile perspective de a se ridica, într-o zi, pe podiumul cel mai înalt al tuturor belelelor-bipede-ale-lumii. - Laura, a È™optit ea pe neaÈ™teptate, fără să-mi întindă mâna. - Victor, am răspuns eu cu palma deschisă în gol. - Dar uite că nu s-a afiÈ™at nimic! Nici în față È™i nici aici. - Păi, clădirea pare abandonată cam de când cu vacanÈ›a de vară È™i nici nu cred că, în seara asta, s-ar mai putea întâmpla vreo minune. AÈ™a că am ocolit cu prudență prin dreapta, strecurându-ne pe trotuarul îngust dintre perete È™i gardul de tuia, până pe treptele de la intrarea profesorilor, unde am inspectat încă o dată, fără surprize, anunÈ›urile decolorate, lipite prin interior. Aflasem între timp că se transfera de la un liceu cu profil asemănător din Medgidia, È™i că nu fusese necesar să dea vreo patru diferenÈ›e, ca mine. - Acum, ca să nu te trezeÈ™ti definitiv la Burebista, va trebui să ceri, cât mai iute posibil, o audiență la inspectoarea generală… Chiar mâine dimineață, la prima oră… De fapt, nu tu, ci părinÈ›ii tăi. Iar asta numai dacă nu eÈ™ti, printr-o fericită coincidență, copilul din flori al ministressei indo-europene sau legendara soră-moÈ™tenitoare a fraÈ›ilor brazilieni... Dar fata în alb coborâse îngândurată treptele È™i se apropiase cu paÈ™i de balerină bolnavă de iedera despletită care acoperea ca o cortină ambele porÈ›i. Pe urmă, aducându-È™i aminte că nu e singură, s-a întors din profil È™i m-a aÈ™teptat cu faÈ›a pe jumătate ascunsă în feregeaua blondă a părului. I-am pus palma pe umăr, un gest amânat, ca să-i explic că n-ar trebui să-È™i facă griji inutile, pentru că, în ultimii ani, au fost zeci de erori asemănătoare, care, pe blat sau cu trecătoare tam-tamuri de presă, s-au rezolvat, cel mai des, în favoarea bunului simÈ›. Rar moment de tandreÈ›e, întrerupt de implozia prevestită a lumilor, când o huruială de stânci absorbite din cer È™i o detunare de impact planetar s-au prăvălit aproape instantaneu printre noi, amplificate de pereÈ›i în largi ecouri funky-hard-metal. Ne-am revenit îmbrățiÈ™aÈ›i fără voie sub cernerea de calcar friabil È™i, înfășaÈ›i din cap până-n tălpi într-o pudră izinită de cretă care ne tăia respiraÈ›ia, ne-am privit cu ochi sticloÈ™i, de păsări înspăimântate. Și doar mult mai târziu, contemplând prăpădul din jur, am priceput că basorelieful de È™ase pe patru care acoperea o bună parte a etajului întâi se desprinsese de pe perete È™i, înmuiat de ploaie, probabil, se prăbuÈ™ise ca o uriașă palmă de muÈ™te peste platforma din faÈ›a intrării, acolo unde ne aflasem amândoi doar cu câteva clipe înainte. Iar bucățile mai solide trecuseră prin geamuri ca niÈ™te obuze brizante sau se risipiseră printre tufele sălbăticite ale grădinii. Ulterior, am aflat că era vorba despre un panoramic basorelief în ipsos, reprezentând divinitățile protectoare ale Tomisului (Fortuna, Pontos È™i nimfele sale), confecÈ›ionat la comandă È™i instalat acolo de primul director al liceului, care păstorise aÈ™ezământul cu mână de fier, până în 1990, când îi urmase, se zice, unul dintre cei mai jalnici fesenari ai momentului. Dar deasupra, pe zid, mai rămăsese doar o hartă peticită È™i haotică, semănând cu fosta URSS, iar toate petele acelea întunecate, împreună cu urmele palide de gips, cu insulele albe de var È™i cu zonele roÈ™cate de cărămidă arsă îmi aminteau de Guernica lui Picasso, aÈ™a cum o întrezărisem cândva, într-un manual jerpelit de educaÈ›ie plastică. Dar, deÈ™i asurziÈ›i pe jumătate, am auzit totuÈ™i urletele de răscoală È™i amenințările nedesluÈ™ite care coborau în tornadă dinspre blocurile apropiate sau soseau în valuri de la alimentara din colÈ›, iar, când am ieÈ™it, umăr la umăr, în stradă, vreo câteva baÈ™oldine desculÈ›e ne-au placat în sudori, ca la rugby, în vreme ce o mulÈ›ime amestecată se îngrămădea în delir din toate părÈ›ile: - Ãștia e! ăștia e! că i-am văzut io după scări. Uite, să-mi saie mie ochii dân cap chiar acu'! - Pune, fa, laba aciliÈ™ea, să nu scape borfaÈ™u' aista, că uiti-ti cum ie dă mascat! Fira-È›i ai dracu' dă tiroriÈ™tii lu' PiaÈ›a Chilii, să fiÈ›i! - Alo, miliÈ›ia? MiliÈ›ia! Cum poliÈ›ia? Păi, dacă-i poliÈ›ia, atunci să vie poliÈ›ia, dom'le! - LăsaÈ›i-i, bre, în pace, că sunt neÈ™te copii. Uite, ăsta n-are nici douăj dă ani. E spân ca oala, săracu'. - Adică să ne dărâme È™i È™colili, Maica Ta, Doamne, fi'ncă nu le mai place lor să puie deÈ™tiu' p-o carte! - Ãștia e drogaÈ›i, nea Mărine! Alo, vecine, nea Gică, ia veniÈ›i, bre, încoaciÈ™ea, că ne ia balibanii-ăștia beregata, ca la curce! - Opaa, păi, ăsta-i chiar Ben Laben în persoană, frati-mio! Ia fii pă fază la cum beleÈ™te ochiu' la mine! Ai sictir, bă, liftă pidoznică! ÃŽn cele din urmă, miorlăind leÈ™inat, își făcuse apariÈ›ia un echipaj de la circulaÈ›ie, cu doi agenÈ›i tocmai scoÈ™i de la pleaÈ™că, dintre care unul mai solid la burtă ne smulsese din labele balabustelor, ne îmbrâncise pe bancheta din spate a loganului (o È›eapă de-aia penală de È™aptezeci de mii de euroi jupuiÈ›i) È™i ne atrăsese atenÈ›ia să nu facem valuri, dacă nu È›inem neapărat să ne plimbe prin tot oraÈ™ul, împodobiÈ›i cu brățări È™i belciuge. Apoi, amândoi, ca niÈ™te bravi detectivi, care este, au cercetat dezastrul cu palmele-n È™olduri, au scuipat în toate vânturile, s-au zgâit la harta murdară de deasupra intrării, au dat cu bombeul în câte-o bucă sau în câte-o țâță de nimfă dezmembrată (Ia uite ce balcoane meseriaÈ™e avea asta, băi frate!?), iar când s-au edificat pe deplin, au pus pe-un amărăștean să lege poarta cu sârmă È™i să rămână de planton, până la noi cercetări. - Hai, că te văd veteran de război, l-a încurajat agentul-È™ef. Să nu treacă nici pasărea-n zbor! - Războiu' nu l-am prins eu, să trăiÈ›i, da' am făcut mai bine dă doi ani dă armată la grăniceri, pă Prut… Când cu Ciocoslovacia È™i cu tancurili, È™tii dumneata... ÃŽn sfârÈ™it, fără interviuri, am fost debarcaÈ›i la sediul poliÈ›iei municipale, unde ne-a luat în primire un alt agent, nu se È™tie de care, pentru că nici el nu s-a recomandat È™i nici noi nu cunoÈ™team gradele. Pe urmă, am fost imediat conduÈ™i, fiecare în alt birou, ca să dăm declaraÈ›iile de rigoare È™i să lămurim niÈ™te chestii - careee… aÈ™a e legal, zambilica lu' tata! - PărinÈ›ii tăi ce sunt? a fost prima întrebare - mereu aceeaÈ™i, după străvechea învățătură a lui Zamolxis, conform căreia cine se arde cu ciorbă suflă È™i-n iaurt! Iar pufarinul în uniformă, care mă luase-n primire ca pe-o ladă de marmeladă, n-avea niciun chef să se lege la cap, mâine-poimâine, cu avocatul lu' BaÈ™tanu' Tomitanu' care să-l acuze, printr-un volatil telefon cu taxă inversă, de abuz în serviciu, de încălcarea gravă a drepturilor unor adolescenÈ›i olimpici È™i de linÈ™aj moral asupra unor savanÈ›i în curs de dezvoltare. - Tata e mecanic agricol în Spania, iar mama lucrează laaa... la o chestie de confecÈ›ii textile... ca să-i zicem aÈ™a... - Foarte bine! Foarte bine! Atunci, pune mâna pă pixu' dă colo, complectează formularele È™i, pă ormă, scrie tot ce È™tii despre incidentu' cu distrugerea intenÈ›ionat-dân greÈ™eală a bunului public. Și hai că nu e aventurile lu' Șogunu, aÈ™a că dă-i mata repede dân condei, până mă ocup eu puÈ›in È™i dă mireasa dă dincolo. Că, i-auzi, ia,... fata care mă iubeÈ™te / habar n-are că sunt peÈ™te / È™i vrea verghete pă deÈ™te... O vreme, după plecarea lui, am avut senzaÈ›ia că toÈ›i pereÈ›ii sunt antifonaÈ›i, tip Secret Service, însă, după ce spaima dintâi s-a mai estompat, am început să disting, ca de la mari depărtări, un du-te vino de paÈ™i în târlici, o voce de vată care parcă ghicea în cafea, rostogolirea unor zaruri de cretă È™i picătura chinezească a unui robinet strangulat. DECLARAÞIE, am caligrafiat eu în cele din urmă, cu majuscule îngroÈ™ate È™i am continuat ca într-un dicteu automat, pentru că mă simÈ›eam, instinctiv, un habarnaist din ăla rău fitilat, din mijlocul unei farse răsuflate de-a lui Șukaru: Subsemnatul, Victor Delea, mult mai cunoscut pe plan internaÈ›ional sub numele de cod Carlos Șacalu, declar că, în seara zilei de 24 august, însoÈ›it de complicea mea Laura X., zisă È™i Bomba cu Ceas, care a fost paraÈ™utată cu numai două ore în urmă pe teritoriul eternei È™i fascinantei Românii, am încercat, conform unui plan diabolic, conceput în peÈ™terile secrete ale Kogaionului, să distrugem din temelii Liceul Teoretic Euxin, unde principala limbă de studiu a fost È™i a rămas limba engleză - considerând, dintr-un firesc ortodoxism fanatic, că răul ar trebui stârpit încă din rădăcini È™i că niciun sacrificiu nu e zadarnic pentru a salva omenirea din ghearele imperialismului american È™i a satanicei sale influenÈ›e culturale. MenÈ›ionez că, printre adepÈ›ii entuziaÈ™ti ai acestei acÈ›iuni radicale, s-ar putea număra È™i peste un sfert dintre profesorii care ne-au îndrumat È™i ne vor mai îndruma paÈ™ii către Visul de Aur al Omenirii (Lor), precum È™i o parte ceva mai mică a elevilor (Lor). Semnătură: indescifrabilă. - Opaaa, deci ce-avem noi aici? a constatat poliÈ›aiul meu, fără umbră de zâmbet. Deci, mai întâi È™i-ntâi, denigrarea adusă, pe cale scrisă, prin ofensarea unui reprezentant al autorității publice, aflat în exerciÈ›iul funcÈ›iunii. Deci o infracÈ›iune care, după toate legile în vigoare, se cam pedepseÈ™te în diferite feluri, băi Sulică! Iar, după ce-a apăsat un buton ascuns pe undeva, pe sub masă, a apărut un antropomorf de una sută cinzeci de kile, cu pantaloni de miliÈ›ian È™i cu un tricou Crimbo-Gaz, care s-a oprit la un pas în spatele meu, aÈ™teptând. - Bă Nae, ia-i lu' jmecheru' ăsta amprentele dă la ambele labe, fă-i niÈ™te poze moacă-profil, bagă-l în baza de date È™i-n pizda mă-sii È™i dă-i un È™ut în rozetă pă uÈ™a din dos, că precis o să-l mai vedem noi p-aici. Când am ieÈ™it, se întunecase de mult, dar tot am mai fluturat vreo trei sferturi de oră pe sub zidărie, frecându-mi palmele pe tencuială, ca să scot rahatu' ăla negru de pe degete È™i sperând s-o revăd pe Laura pe care aproape o uitasem câtă vreme fusesem pe post de cobai într-un experiment care ar fi putut primi orice nume de cod, de la Dracula la Păcălici. Iar când am scăpat de-acolo, ca dintr-o altă dimensiune spaÈ›ială, eram aproape convins că drumurile noastre s-au despărÈ›it definitiv È™i că (Delete! New file!) întâmplarea nici n-ar mai merita povestită, fiindcă, oricum, nu s-ar fi găsit mulÈ›i s-o creadă - nici măcar fosta mea dirigintă, care se pulveriza de mirare când i se povestea, de exemplu, cum paznicul È™colii se colora noaptea în verde È™i umbla pe coridoare cu niÈ™te antene vibratile pe cap. Ceva mai târziu însă, când zăceam cu ochii lipiÈ›i pe tavan È™i cu mâinile încruciÈ™ate pe piept, Laura mi s-a arătat iarăși - la început, într-o statuară ipostază de Fortuna Pontica, cu un deget profetic îndreptat către slăvile cerului, dar prăbuÈ™indu-se apoi în genunchi, înveÈ™mântată în albul orbitor al unui vechi videoclip cu Madonna (I hear your voice, it's like an angel sighing…), ca să-mi È™optească, printre gratiile unei puÈ™cării infinite, că o uriașă maree de beznă (energia neagră a universului, probabil) se revarsă de pretutindeni, din cer, desfăcându-se, chiar acum È™i aici, (Uite! Uite! Uite!) în evantaie de făpturi întunecate ale iadului: Toate negre! Toate negre È™i rele! - Numai că adevărata apocalipsă, i-am spus eu ostenit, va veni doar atunci când toate făpturile astea, ignorante acum, vor căpăta conÈ™tiință de sine È™i vor începe să emită idei, teorii, teoreme, axiome È™i alte aproape infinite forme de masturbare spirituală în masă… Pe urmă, pipăind cu ochii închiÈ™i, am pus un CD cu Rock Ballads (selecÈ›ie proprie), am stins veioza È™i cred că am adormit după prima melodie, pentru că, mai târziu, pe hotarul fragil dintre veghe È™i vis, îmi reveneau obsedant în memorie doar vocea plânsă a lui Robert Plant È™i un singur refren, reluat mereu de la capăt, ca pe un disc stricat de gramofon: There's a sign on the wall / but she wants to be sure / cause you know / sometimes / words have two meanings... Apoi, în liniÈ™tea fierbinte a nopÈ›ii, ecranul argintat al perdelelor s-a aburit progresiv, ca în filmele foarte vechi, È™i am zărit o nălucire de sclipiri È™i de umbre care se decolorau È™i se risipeau în întuneric, ca È™i cum pelicula pe care fuseseră înregistrate se ofilea ea însăși în evanescenÈ›e de frunze moarte È™i de jar pâlpâind sub cenușă. Din când în când, se înfiripau contururi mai desluÈ™ite, care îmi aduceau aminte de o candelă cât un căuÈ™ de copil, fumegând sub o imagine învălmășită È™i la fel de nesigură ca apele tulburi care se scurgeau acum despletite peste fluturarea iluzorie a mătăsurilor. Peste câteva clipe însă, ceaÈ›a s-a spulberat de la sine È™i, pe oglinda ferestrei, a apărut, cu o claritate celestă, controversata icoană a bunicilor mei, pictată cu migală de miniaturist de către un profan anonim, al cărui prim model trebuie să fi fost fresca Judecății de Apoi de pe peretele de nord al VoroneÈ›ului. Dar icoana cu pricina, o copie ieftină, pe hârtie lucioasă È™i stângaci înrămată, fusese cumpărată de mam-mare de la un geamgiu cocoÈ™at care bântuia periodic satele dobrogene dintre ConstanÈ›a È™i Tulcea cu aceeaÈ™i căruță apărată de un coviltir peticit È™i trasă de aceleaÈ™i două iepe sure, tot mai deÈ™elate È™i mai năpârlite, de la an la an. Noi, copiii, îl acompaniam în alai gălăgios, de când intra în sat È™i până la locul său de popas din spatele morii - È™i nu numai pentru că avea antice jucării cu mărgele din sticle multicolore sau oglinjoare ovale, cu calendare È™i iconiÈ›e, ci È™i pentru că era singurul cocoÈ™at pe care noi îl văzusem vreodată. - Cât ai dat, fa, pă ea? o întrebase tata-mare, apropiindu-se cu prudență, când bunica dezvelise icoana din marama în care o adusese È™i o aÈ™ezase cu faÈ›a în sus pe pat, ca să-i ia maul. - Ioteee, o găleată dă boabe, acoloÈ™a, minÈ›ise baba grăbită, pentru că, după lungi È™i înverÈ™unate târguieli, preÈ›ul fusese, de fapt, întreit. Da' să È™tii că era cea mai mare È™i cea mai încolorată d-acolo! - He, heee, heeeeee, se distrase moÈ™ul, după ce o studiase mai îndeaproape. Să È™tii că face toÈ›i banii! È™i se închinase larg, pentru prima oară după mulÈ›i ani. Păi, în icoana asta a ta, fă, sunt mult mai mulÈ›i draci, curve È™i păcătoÈ™i, decât or fi trecut pân iad, dă la moÈ™ Adam È™i până la moÈ™ Anton ăsta, pă care v-aÈ›i grăbit să-l tămâiaÈ›i È™i să-l îngropaÈ›i mai alaltăieri. Ia numără È™i tu toate fleoarÈ›ele alea răscrăcăiate È™i cu cu țâțele la buric È™i toÈ›i pidosnicii ăia cu bucile cât dovlecii È™i pă urmă, îmbracă-te frumos È™i du-te cât mai degrabă la popa Arici, ca să È›i-i sfinÈ›ească sau să-l apuce damblaua È™i să te dea de-a dura la gârlă, cu ei dă gât. (Iar, dacă biata mam-mare nici n-avea cum să numere orice depășea degetele sale de la mâini È™i picioare, i-am numărat eu în mai multe rânduri, constatând de fiecare dată că, într-adevăr, numărul nelegiuiÈ›ilor care se prăbuÈ™eau în delir între fălcile Balaurului de Foc era de vreo zece ori mai mare decât numărul drepÈ›ilor. Căci peste tot, colcăiau, în turme voluptos zugrăvite, fie necredincioÈ™ii - turcii, arabii, evreii..., fie cei ce călcaseră dreptele porunci - ereticii, ucigaÈ™ii, desfrânaÈ›ii, tâlharii, zarafii, pizmaÈ™ii, zavistnicii..., fie chiar fiarele sălbatice - lupul, hiena, dragonul..., care, cu sau fără voia lor, îi sfâșiaseră È™i-i îmbucaseră adesea pe mărturisitorii dreptei credinÈ›e È™i care erau chemate acum să le verse degrabă trupurile în tabăra credincioÈ™ilor È™i să se întoarcă apoi spre osânda grozavă a pârjolului nepieritor. Ca să nu mai vorbim de diavolii înÈ™iÈ™i, migălos zugrăviÈ›i în toate împielițările È™i poziÈ›iile lor specifice.) - Ieteee, mi-mi place, protestase mam-mare, È™i tot am s-o pui aci, pă păriete! Că popaaa... să-È™i vază dă icoanele dân biserica lui, È™i nu dă la mine dân casă. Ca atare, noua achiziÈ›ie fusese aninată, cu mare evlavie, pe peretele de la răsărit, din Odaia 'a Mare. De aceea, mi-o È™i aminteam cu atât de multe È™i de surprinzătoare amănunte, pentru că, culcat pe spate în semiîntunericul camerei, care chiar mirosea a busuioc È™i-a gutui, o privisem câteodată ore în È™ir - mai ales, în nopÈ›ile senine de vară, când lumina gălbuie a candelei se îngemăna cu lucirea palidă de pe Calea Robilor, care se scurgea până-n zori prin ferestrele înalte È™i înguste, sporind atmosfera aceea de sihăstrie împăcată cu sine. Naivitatea figurilor, amintind de stilizarea amuzantă a icoanelor pe sticlă, dovedea că pictorul necunoscut chiar trecuse pe la VoroneÈ›, dar culorile intense È™i sclipitoare, precum È™i perspectiva mult mai realistă a întregului trimiteau la Judecata lui Mighelangelo, pe care puÈ›ini se puteau lăuda că au admirat-o chiar pe altarul din Capela Sixtină. Oricum, È™i pe icoana noastră (căci, cu timpul, devenise a noastră), undeva, deasupra, revărsat È™i bărbos, se afla ÃŽnsuÈ™i Dumnezeu-Tatăl (care, de fiecare dată, îmi aducea în faÈ›a ochilor un roÈ™covan MoÈ™ Crăciun de abecedar), iar dedesubt, străluceau Iisus È™i Apostolii Săi, în spatele cărora se pierdeau, spre zările senine, oÈ™tiri himerice de îngeri cu figuri vesele de fetiÈ›e obeze È™i cu cercuri de lucoare verzuie în jurul capetelor. Și, imediat sub tălpile Fiului È™i în centrul imaginii, se detaÈ™a BalanÈ›a Răsplătirii È™i a Osândirii, cu cele două talgere ale sale, pe care se aruncau, una câte una, faptele milostive sau netrebnice ale omului - reprezentat, pe hotarul nestatornic dintre bine È™i rău, ca un adolescent rătăcit È™i înfricoÈ™at, dar care părea să se aÈ™tepte deja la tot ce-ar putea să fie mai rău pentru el. (Bă, fraieru' ăsta cufurit chiar seamănă cu de-alde tine, îmi spusese văru' meu Costel, anul trecut, de Crăciun, când îi arătasem icoana salvată întâmplător, dar semnificativ, exact în momentul în care noii proprietari, schimbând acoperiÈ™ul, aruncaseră la gunoi mai toate obiectele înghesuite prin pod.) Ca È™i la VoroneÈ›, din dreapta, dinspre vâlvoarea Gheenei, se desluÈ™eau cete de drăcuÈ™ori rotofei, ca niÈ™te motani încălÈ›aÈ›i, care, cu prăjini, cu pripoane È™i cârlige, se hârjoneau pe sub talgerul anatemei, căutând să-l tragă cât mai jos È™i să-l împovăreze cât mai mult, ca să pună gheara pe trupul È™i sufletul celui aflat înaintea înfricoÈ™atei judecaÈ›i - pentru a-l târî apoi, chiuind, înspre cataracta de văpăi a focului veÈ™nic. Și nu pot să uit cum un diavol mai scund È™i mai bosumflat decât toÈ›i izbutise să ajungă pe talger È™i cum se frământa de acolo să întindă o cange însângerată înspre gâtul de găină golașă al învinuitului. (SatisfacÈ›ie sadică pe care, copleÈ™it de repulsie, o recunoscusem ceva mai târziu pe chipul dispreÈ›uitor È™i sarcastic al păpuÈ™ii malefice Chucky, ca o dovadă în plus că Răul, în toate ipostazele sale, nu se pierde niciodată-n tenebre, ci doar se transformă, dând dovadă uneori de o dezolantă lipsă de imaginaÈ›ie.) Dar spre dimineață, imaginile atât de vii ale visului se estompaseră umed, ca pe o frescă spălată de ploaie, ale cărei puÈ›ine culori începuseră să se stingă È™i ele, amestecându-se într-o plumburie pâclă de toamnă, iar pe ecranul fluturând al perdelelor mai rămăseseră doar câteva năluci de ipsos, plutind printre insulele sângerii ale cărămizilor dezgolite È™i printre norii tulburi de var. Abia atunci, mi-am dat seama că priveliÈ™tea zbuciumată a Judecății se destrămase È™i se risipise odată cu primele unduiri ale zorilor, pentru a face loc, cu rafinată viclenie, imaginii pe care ieri, înainte de a fi umflat din faÈ›a È™colii, o descoperisem pe zidul devastat de deasupra intrării profesorilor È™i care se adăugase, iată, experienÈ›elor mele existenÈ›iale, printr-un la fel de perfid cadou al destinului. Revista Ex Ponto (text / imagine / metatext). Nr. 4 (25), (anul VII) 2009 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy