Este anul 2003, o după-amiază rece de iarnă. Oamenii umblă timizi pe străzile înguste ale "Micului Paris" de demult.
O pânză de fulgi sufocă pământul.
Trei bărbați stau într-o cafenea, savurând o cafea fierbinte cu lapte, vorbind despre anii 1997-'98.
Yefir, cel mai bătrân dintre cei de la masă, aprinde o țigară timid și spune:
-A trecut atâta amar de timp, de când ne-am întâlnit, iar acum stăm și ne uităm ...
Este întrerupt de lătratul unui câine înfometat. Se lasă o liniște deplină, prelugită de forfota de pe stradă.
Yefir continuă:
-...ne uităm unul la altu'!
-Mai știți când am fost la Viena, zice Graam, un bărbat cam de vreo 45 de ani, mai plinuț, cu o strungăreață între dinți, la acel spectacol realizat pentru cei care se dedicau descoperirilor de tot felul.
-Da, da și când ai mers la acel concurs de înfulecat pocorn pe gratis și a trebuit să te ducem de urgență la spital, mai știi? zise Victor cu dorința de al tachina pe "marele mic" Graam, fiind cel mai tânăr dintre cei de față.
-Și au sărit toți doctorii pe mine ca pe un posedat să-mi scoată apendicele, noroc cu asistentul român care le-a tradus "boala" de care sufeream!!!
-Păcat că vremea de azi nu îți mai permite să faci unele lucruri...
Între timp începu' o vijelie de zăpadă, orbind norii plumburii.
-Ce bine este la căldură, dar din păcate trebuie să mă duc acasă, zice Graam dezamăgit, ordin de la sefă citez: "la ora 8 jumate să găsesc cumpărăturile pe masă!!!"
După ce pleacă Graam, Yefir comandă cafea cu frișcă și o brichetă, pentru că cealaltă cam pierdea gaz.
Victor i-a cerut încrezător un trabuc lui Yefir, și cum aerul devenea sufocant a iesit să ia o gură de aer.
Se întoarse rapid, alb la față; potaia de lângă cafenea era să-l sfâșie. Biata făptură, nu a mai răbdat frigul
și a încercat să își încălzească colții în cineva, dar a primit o porție de înjurături.
După vreo 2 ore de făcut bărcuțe de fum, Yefir și Victor, bătătoreau deja zăpada spre casă.

Va urma.