Codul Liniar, Termodinamica și Mecanica cuantică

Prietenilor mei: Nicu, Gorun și Marius, cei din hora Codului liniar

I. DEFINIÞII
Înainte de a găsi o legătură între Codul liniar și Termodinamică, respectiv Mecanica cuantică, precizăm câteva noțiunii definite în acest context și care sunt implicate în această discuție.
1. Legea. Este acea regulă, considerată obiectivă pentru un nivel al cunoașterii, care stabilește condițiile de evoluție ale unor anumite proprietății sau caracteristici ale unui proces.
2. Mediul. Este contextul obiectiv, condițional, în care o lege se poate desfășura, alături de procesul asupra căruia se aplică legea respectivă.
3. Procesul. Este acea înșiruire de fenomene observabile care au un rezultat observabil în natură.
4. Fenomenul. Este o interpretare sistematică a unei componente a unui proces, bazată pe informații asociate asupra observabilelor.
5. Sistemul. Este o corelaționare informațională a fenomenelor sau proceselor, bazată pe anumite criterii ale observatorului.
6. Observatorul. Acea entitate informatională capabilă să transforme observația într-o informație.
7. Observația. Posibilitatea de a crea informații pe baza unui contact informațional mijlocit, cu un fenomen.
8. Participant la proces. Structură a naturii care este observată prin fenomene observabile și căreia i se alocă informația cunoașterii.
9. Proprietății ( caracterisitici) ale participantului la proces. Rezultate ale interpretării informațiilor legate de starea participantului, sub o formă utilă cunoașterii.
10. Starea participanților. Evaluări (presupuneri) informaționale ale dinamicii proprietăților participanților.
11. Starea sistemului . Evaluări (presupuneri) informaționale ale dinamicii proprietăților sistemului pe baza stărilor participanților (au a mărimilor de stare)
12. Relație temporală în sistem. Legătura temporală (în timp) sistematică între proprietățile tuturor participanților la proces, delimitați sistematic.
13. Delimitare de sistem. Aplicarea criteriului de delimitare pentru a fi posibilă o utilitate a cunoașterii și a aplicațiilor acesteia.

II. DEFINIREA CODULUI LINIAR. ATRIBUTE: STRUCTURA, LINIARITATEA, NATURALUL

În contextual acestor definiții se descrie mai jos, în general, care este conținutul Codul liniar.

Definiție 1: Codul liniar (n) este o structură naturală de posibilități temporale ale stărilor, părților unui proces sau a procesului.

Codul liniar are trei atribute definitorii :
A - este o structură completă (universală)
B- este liniar în sensul capacității de înglobare a timpului ( temporalitate)
C - este natural, adică descoperit și nu inventat (un component obiectiv al naturii)

A. FORMA ( FORMULA) STRUCTURALÃ A CODULUI LINIAR

Forma (formula) structurală naturală a codului este un tablou al acestor posibilități temporale existente în natură.

Dacă un grup g de participanți la un proces este observat de către un observator pe baza unor fenomene ale procesului, relația de observare a codului liniar va fi :

cap/ corp /coadă
sau :
g(0) / m / g(1) relația ( 1)

Aici se aplică o proprietate simplă a naturii, regăsită în toate procesele sale; aceea a înșiruirii ,,cap-corp-coadă,, sau ,,început-mijloc-sfârșit,, ca și înșiruire firească, invariantă, a unor antisimetrii în orice act al acesteia.

NOTA : Această relație din natură a fost descoperită și explicitată, sub forma unei ,,chei mentale,, de către Nicolae Florean Pinte în cartea sa ,,Teoria Speciilor Informaționale,,. Înțelesul Codului liniar și a acestor formule de calcul se regăsesc în eseul ,, În căutarea înțelesului și a formulei Codului liniar de ordin n.,, , de pe această pagină.

-g este grupul de participanți la proces, format din n participanți
-g(0) și g(1) sunt grupuri de posibilități ale stărilor participanților la proces
-g(0) este tabloul complet al lui zero 0, în sensul că nici unul dintre participanții grupului nu este privilegiat în momentul inițierii procesului, a stării de început, și se scrie ca un șir de posibilității nule, adică:

g(0) = 000000.... de n ori (2)

-g(1) este tabloul complet al lui unu 1, în sensul că nici unul dintre participanții grupului nu este defavorizat în a nu atinge starea finală a procesului și se scrie ca un șir de posibilității împlinite, adică:

g(1) = 111111....de n ori ( 3)

Aplicând relațiile 2 și 3 în tabloul 1 se obține structura Codului liniar cu capetele explicitate:

000000…n ori / m /111111…n ori (4)

În această relație se expliciteaza mai departe:
- n, devine acum și rangul codului liniar ( sau ordinul codului liniar) și se referă la numărul de participanți la un proces.
- m, este tabloul de mijloc al codului, adică al posibilităților, fiind numărul de combinații interne de relații de forma codului liniar de ordin 2, ( 0 și 1), în sensul că fiecare participant este relaționat cu fiecare participant în evoluția temporală a proprietăților acestora. Relațiile elementare din natură nu pot depăși forma codului liniar 2 (doi) având patru posibilități : 00 01 11 10.
- 0 și 1, sunt posibilitățile elementare ale participaților asupra unor proprietăți cum ar fi : apariție, dispariție, însușire, pierdere, existență, valoare, viteză, impuls, poziție, masă, prezență, lipsă, etc.
NOTÃ 1 : Lista acestor posibilități elementare este inepuizabilă și se obține prin corelaționarea informațională a fenomenelor sau proceselor, bazată pe anumite criterii ale observatorului, adică prin constituirea sistemelor de cunoaștere.

Formula numărului de combinații de mijloc, interne: m, este :

m = (2 la puterea n -2n)/2 (5)

Înlocuind relația (5) în relația (4) se obține structura întinsă a Codului liniar :

00000..n / ( 2 la puterea n -2n)/2 relații codul liniar 2 / 1111..n (6)

B. TEMPORALITATEA CODULUI LINIAR

Temporalitatea Codului liniar rezidă din proprietatea de liniaritate a acestuia. Privind relația (6), succesiunea temporală a stărilor unui proces se realizează prin rotirea ( sau deplasarea) cu câte un pas a structurii codului în fața a n observatori. Numărul de observatori este egal cu cel al participanților adică cu n. În acest fel procesul este însoțit de către puctul de vedere al fiecărui observator în calitate și de participant iar raționamentul de interpretare va fi acela al unei gândiiri însoțitoare.

p: numărul de pași, este calculat prin relația de rotire :

p = 2(n+m) (pași de rotire) (7)
unde :
- n este numărul de participanți și de observatori ai procesului
- m –numărul de relații interne ( combinații) fiecare cu fiecare, din derularea procesului.

Tablourile consecutive care se oferă privirii grupului de observatori sunt de forma :
0000000...n ori, pentru pasul p=1 (8)
000000....n-1 ori, 1 pentru pasul p=2
0000...n-2 ori, 1 0 pentru pasul p=3

01000000....n-2 ori pentru pasul p=2(n+m) -1
10000000...n-1 ori pentru pasul p= 2(n+m)
-Numărul de tablouri care descriu relațiile dintre participanți este t.

t = 2 la puterea n (9)
Înlocuind corespunzător în relațiile de mai sus și calculând se demonstrează că numărul de pași este egal cu numărul de tablouri, relație naturală, dar fiecare dintre cele două noțiuni se calculează diferit, fiecare după înțelesul ei.
Astfel :
p = t = 2(n+m) = 2 la n (10)
Lungimea unui tablou temporal este de n elemente distincte și este dată de numărul de observatori, adică a celor n posibilități.
B1. Temporalitatea codului liniar nu este una ruptă în segmente temporale, separate, ci una legată cauzal de la un tablou la altul prin schimbarea simplă a unui singur element al tabloului.
B2. Tabloul curent al unei stări a naturii are ca istorie n-1 informații din tabloul precedent și oferă ca determinare n-2 informații tabloului stării următoare.
B3. Această capacitate a codului liniar face posibilă continuitatea posibilităților temporale, adică ,,seriozitatea,, timpului pe care îl utilizeză și sesizeză omul.

C. CODUL LINIAR, O COMPONENTÃ A NATURII

C1. Toate posibilitățile de stare, inter-relaționate, se petrec în natură numai sub forma lor elementară.
C2. Ceea ce este accesibil prin fenomene se află la nivelul observabil al unor sentințe informaționale, adică a unor acțiunii manifeste ale materiei, sau sub forma unor semnificații.
C3. Faptul că întregul lanț de cauzalitate al naturii se află sub semnul unei simple relații, aflate mereu numai între două entități este ceea ce permite codificarea unui număr indiferent cât de de mare ( infinit) al oricărui tip de particule.
Exemplu de înțelegere :
Niciodată nu se vor lovi între ele trei pietre (sau particule elementare oricât de mici ar fi) în același timp. Timpul este atât de subțire încât întotdeauna există o distanță temporală între cele două lovituri.
Dacă este o singură piatră, lovitura nu va avea loc.
Dacă sunt două, ele se vor lovi la un moment determinat și conoscibil.
Dacă nu este nici o piatră totul este posibil. Dar e posibil doar: să fie una și să nu se lovească, sau vor fi două care se vor lovi într-un moment precis și niciodată trei, sau mai multe, care să se lovescă între ele în același timp.
C4. Această rațiune a lui 0, 1 și 2, extrem de simplă, a naturii, una dintre cele mai ascunse privirilor, permite diversitatea completă a întregului univers.
Aceste coduri, sau nivele de structurare, de fapt singurele existente în întreaga logică a naturii se scriu simplu : cu cele trei semne 0, 1, 2 dar au semnificație doar în interiorul codurilor liniare cu aceste ordine, 0, 1 și 2.
C5. Ele formează apoi structuri indiferent cât de mari și cât de complicate, de ordine inimaginabil de mari, întocmai cum se formează o clădire din cărămidă, mortar și golul lăsat între ele.
Golul este în fapt contrucția, spațiul, adică ordinul 0, cel care contează, cărămida este ordinul elementar 1 și în fine cel ce face posibilă legătura, adică mortarul, este ordinul 2.
C6. Capacitatea naturii de a realiza individualizarea acestor posibilități prin limitarea relației elementare la două entități este ceea ce permite diversitatea stabilă a materiei.
C7. Este posibil ca singura mare determinare a naturii asupra propriei sale structuri să fie această interdicție asupra simultaneității relațiilor multiple.
C8. Un amestec al identității oricărui tip de particulă crează o instabilitate informațională la nivelul elementar. Acest lucru nu este posibil datorită faptului că orice structură funcționeaza după posibilitățile complete ale codului liniar.

III. DE CE ESTE CODUL LINIAR O LEGE ?

NOTA 2 : Aceste tablouri temporale sunt UNICE. Ele epuizează TOATE situațiile posibile în care se pot corela TOÞI participanții procesului.
NOTA 3 : Această acoperire naturală dar și obligatorie a oricăror posibilităti de corelare a proprietăților unor structuri ale sistemelor pe care o impune Codul Linar, are caracterul unei LEGI a naturii.

VI. CODURILE LINIARE ELEMENTARE

NOTA 4 : Înainte de a dezvolta din formula (6) codurile liniare elementare se mai precizează faptul că prima posibilitate a mijlocului m este 1 iar ultima posibilitate a acestuia este 0, pe baza aceleași antisimetrii naturale.
Codurile elementare sunt codurile de rang 0, 1 și 2. Aceste coduri au structuri care nu sunt complete în sensul că nu sunt decât pregătiri ale naturii pentru a structura lumea și pe ea însăși.
Codul liniar zero 0 nu are cap și coadă ci doar o parte a corpului, probabil pântecul născător.
Codurile liniare unu 1 și doi 2 au capete și cozi, dar nu au corp, nu sunt maturizate din punctul de vedere al posibilităților de structurare care permit diversitatea naturii.
Fiecare dintre aceste coduri prezinta o închidere în sine, evident tot mai puțin redusă odată cu creșterea rangului.

VI/1 CODUL LINIAR DE RANG ZERO

Nu există niciun participant, n=0, și deci nici un observator. Ceea ce nu însemnă că procesul nu se desfășoară.
Pentru n=0 se calculează numărul de relații de ordinul doi, adică mijlocul :
m=(2la 0 -2x0)/2= 1/2
această ciudată valoare a mijlocului, adică o jumătate din ceea ce ar trebui să fie un întreg, alături de cele două extremități inexistente, se transcrie în relația (6) astfel :
nimic / ½ / nimic (11)

Prin definirea mijlocului ca și zonă de relaționare de ordin doi, cu aplicarea aceluiași principiu al posibilităților cap, corp, coadă, adică 0/combinații/1, și a naturalului început prin posibilitatea zero, utilizate în raționamentul de găsire a formulei de structurare a codului, se rescrie codul zero astfel :

nimic / 0 / nimic (11)


sau : 0 (12)

Pentru temporalizarea codului 0 se calculează numărul de pași p = 2(1/2+0) = 1
și numărul de tablouri t = 2la 0 = 1
La fel de uimitoare este și valoarea obținută a numărului de pași: p=1
Acest singur pas pentru a privi un singur tablou, nu permite inițierea timpului, sau altfel spus, este cel ce îl poate opri. În absența timpului posibilitatea zero este în concordanță cu toate stările pe care le poate avea un proces temporal.

VI/2 CODUL LINIAR DE RANG 1

Există un singur participant, n=1 și deci un singur observator.
Pentru n=1 se calculează mijlocul m=(2la 1 -2x1)/2= 0
Lipsa perechilor în cazul codului liniar 1 este naturală și concordantă cu numărul participanților.
Aplicând relația (6) se obține structura codului linar 1 ca fiind :

0/nimic/1 sau 01 (13)

Pentru temporalizarea codului 1 se calculează numărul de pași p = 2(1+0) = 2
și numărul de tablouri t = 2la 1 = 2

Cele două tablouri ale posibilităților vor fi : 0 și 1

VI/3 CODUL LINIAR DE RANG 2

Există doi participați n=2 si deci doi observatori.
Pentru n=2 se calculează m=(2la 2 -2x2)/2= 0
Lipsa perechilor de rangul 2 este în cazul codului liniar de rang 2, datorată faptului că chiar aceste perechi sunt rezultatul codului însăși.
Aplicând relația (6) se obține structura codului linar 2 ca fiind :

00/nimic/11 sau 0011 (14)

Pentru temporalizarea codului 2 se calculează numărul de pași p = 2(2+0) = 4
și numărul de tablouri t = 2 la 2 = 4

Cele patru tablouri ale posibilităților vor fi : 00 01 11 10

VII. CODURILE LINIARE MARI

Am denumit aceste coduri ca fiind mari pentru câteva atribute, oarecum opuse, pe
care le posedă în raport cu cele elementare :
b. Permit ( impun) o dezvoltare nelimitată, n poate fi oricât de mare.
a. Permit ( impun) obținerea unei diversitați relaționate complet cu
nivelul de dezvoltare, fiecare rang al codului este diferit ca structură față de
celelalte.
c. Permit ( impun) o structurare nelimitată în raport complet cu nivelul de
diversitate, pentru indiferent ce număr de participanți .
d. Asigură ( obțin) o unicitate absolută pentru fiecare participant, fiecare tablou temporal este unic.

Dacă opacitatea codurilor elementare era necesară până la rangul 3, eliminând ideea nedeosebirii, așa cum sunt identice sau nedeosebite toate cărămizile unei contrucții, începând cu rangul 3 codurile conțin atributele esențiale ale lumii. Oricare dintre cele patru atribute, enumerate mai sus, ar avea cel mai mic cusur sistematic (neaccidental) lumea s-ar strâmba sau s-ar opri.

VII/1 CODUL LINIAR DE RANG 3

Codul liniar 3 este cel mai frumos cod al naturii și primul dintre codurile mari. Creșterea codurilor se realizează cu o mare repeziciune. Codul trei este singurul cod pe care mintea umană îl poate suporta, memora și înțelege. De la codul 4 creșterea depășește posibilitățile de a abordare ale minții omului. Natura lucrează cu procese având un număr nelimitat de participanți, în cifre inimaginabile. Codurile liniare care se asociază acestor procese funcționează ireproșabil, tocmai datorită acestei miraculoase simplități.


Procesul posedă trei participanți n=3 si deci trei observatori.
Pentru n=3 se calculează m=(2 la 3 -2x3)/2= 1
Aplicând relația (6) și NOTA 4 se obține structura codului linar 3 ca fiind :

000/10/111 sau 00010111 (15)

Pentru temporalizarea codului 3 se calculează numărul de pași p = 2(3+1) = 8
și numărul de tablouri t = 2 la 3 = 8

Cele opt tablouri ale posibilităților vor fi: 000 001 010 101 011 111 110 100

VII/2 CODUL LINIAR DE RANG 4

Există patru participanți n=4 si deci patru observatori.
Pentru n=4 se calculează m=(2 la 4 -2x4)/2= 4
Aplicând relația (6) și NOTA 4 se obține structura codului linar 3 ca fiind :

0000/10 10 01 10/1111 sau 0000101001101111 (16)

Pentru temporalizarea codului liniar 4 se calculează numărul de pași p = 2(4+4) = 16
și numărul de tablouri t = 2 la 4 = 16

Cele 16 tablouri ale posibilităților vor fi : 0000 0001 0010 0101 1010 0100 1001 0011 0110 1101 1011 0111 1111 1110 1100 1000

Codul liniar de ordin 4 are patru variante de structurare.

Codurile din ce în ce mai mari au o formă tot mai complicată și mai multe variante posibile. Scopul prezentării codurilor până la acest rang este de a transfera înțelegerea acestora dintr-o perspectivă filozofică și nu una tehnică sau aplicativă.

VIII. EVOLUÞIA CODURILOR LINIARE

Cele trei coduri elementare privite într-o singură înșiruire sunt :
0
01
0011
Adică : cap/corp/coadă
Cod 0, sau :nimic/0/nimic, adică timp inexistent, p=0 ; informație existentă m=1/2,
energie inexistentă n=0
Cod 1, sau : 0/nimic/1, adică timp existent, p=1; energie existentă, n=1, structuri
inexistente m=0
Cod 2, sau 00/nimic/11, adică timp existent, p=1 ; energie și materie existentă,
n=1+1 ; structuri inexistente m=0

Acest șir evolutiv al codurior elementare sugerează un fel de naștere și apoi o creștere a posibilităților.
Se adaugă primul cod mare, cel care aduce ,,mediul,, cu structura și ca urmare cu substanța.

Cod 3, sau 000/10/111, adică : adică timp existent, p=1 ;mediu existent = cu energie,
materie și substanță existente n=1+1+1 ; structuri
existente m=1
Codurile mari sunt cele ale structurii posibile a oricărui lucru din lume, fie mere, fie electroni, fie corzi cuantice, fie stele sau galaxii.

Se așează evolutiv codurile mari sub cele elementare:

0
01
0011
000/10/111
0000/10100110/1111
00000/1001001101010001101110/11111

Dinamica este aceea a puterii lui 2, ca și simbol al nivelului de posibilitate relațională permisă în natură. Numărul de elemente ale codului 10, ca și posibilități ale unui proces cu 10 participanți este 2 la putera 10, adică 1024. Un sistem de 10 particule este un sistem imposibil pentru lumea moleculară din cauză că este prea infim.

VIII. O PRIVIRE ASUPRA FIZICII MOLECULARE DIN PERSPECTIVA
CODULUI LINIAR

Prima întrebare care se pune, în contextual legilor deduse din studierea și înțelegerea Codului liniar, în legătură cu bazele fizicii moleculare și în speță cu termodinamica este legată de natura mișcării moleculelor.
Întreaga teorie moleculară și cunoaștere se bazează pe faptul că moleculele unei substanțe aflate într-un sistem delimitat, se comportă ,,la grămadă,, și ,,hăituite,, prin aporturi sau preluări de energie, aflate într-o permanentă mișcare haotică.
Această mișcare are denumirea de ,,mișcare browniană,,.
Comportamentul unui sistem format din n molecule este considerat ca fiind o mărime statistică bazată pe o mediere a tendințelor de mișcare a tuturor moleculelor.
Media acestor viteze a tuturor moleculelor, este ceea ce se numește temperatură, o mărime de stare termodinamică esențială.

Cu siguranță că cele n molecule ale unui gaz, fluid sau solid, ale unui proces termic sau de curgere, nu se vor mișca la întâmplare iar fenomenele observate, cele de încălzire sau răcire, de schimbare a stărilor de agregare, de destindere, comprimare, vârtejurile, etc, sunt posibile ca urmare a unor sistematizări comportamentale ale moleculelor după un cod al naturii, de tipul celui liniar.

În primul rând, faptul că toate aceste fenomene sunt repetabile și cunoscute prin anumiți invarianți, fiind strict repetabile în condiții similare, denotă că nu pot avea la bază un comportament statistic al moleculelor. Aceeași statistică, în idea pe care se bazează, ar permite ca la un moment dat să se producă, cu aceleași molecule, incidente termodinamice, adică fenomene nemaivăzute sau nemaiauzite. Adică s-ar produce o instabilitate comportamentală a materiei la nivel molecular.

Privite din această nouă perspectivă o serie de fenomene devin inexplicabile pe baza mișcării browniene a moleculeor, cum ar fi faptul că schimbările de stare de agregare se produc la o temperatură constată, că destinderea adiabatică este efectiv posibilă și că toate motoarele termice din lume funcționează.

Înțelegerea transferului de căldură, la nivelul său conceptual suferă modificări fundamentale dacă considerăm că acesta are loc după o anumită ordine, posibilă la nivel molecular.
Din punctul de vedere al codului liniar aceste fenomene capătă o nouă perspectivă de a fi înțelese și aplicate.

Un volum de n molecule ale unui lichid, aduse în faza de vaporizare prin primirea unui surplus de energie se așteaptă unele pe altele cu sfințenie. Până nu devin absolute toate gaz, desprinzându-se și îndepărtându-se una de alta, nu vor accepta o nouă cantitate de energie pentru a se supraîncălzi.

Este posibil ca Natura să-și cunoască jocurile ei de o precizie și o simplitate pe care noi nici nu o bănuim măcar.

IX. O PRIVIRE ASUPRA MECANICII CUANTICE DIN PERSPECTIVA
CODULUI LINIAR

E firesc să ne întrebăm acum, dacă electronii nu au și ei rolul lor ascuns în comportamentul moleculelor dar și dacă, în întrega lume proprie electronului, aceea a electromagnetismului ei nu aleargă după o ordine bine stabilită de un cod liniar.

Particulele care se supun unor reguli de genul celor codului liniar pot fi și cuantele de lumină sau nuclele atomice și toate celelalte particule elementare descoperite sau nu.

Teoriile lumii cuantice se îndreaptă inevitabil spre legi, reguli și ecuații pe care le-a inventat natura. Natura lucrează cu legi simple dar încărcate de o cantitate uriașă de înțelesuri.

Marea determinare a naturii, începând de la structurile cele mai profunde, pe un lanț determinist valabil până la cel al galaxiilor este tot mai evidentă, prin reguli și legi informaționale complet necunoscute, între care aici una se lasă întrevăzută.

Atributele acestei legi globale a naturii, Codul liniar, deduse în acest eseu printr-o serie de legi de natură informațională, cu totul noi și cu totul surprinzătoare, obligă cercetările din fizica fundamentală și din cunoaștere în general să facă o cotitură spre o nouă direcție.