de la bunicul meu am doar o fotografie în care împărțeam un corn cu ciocolată
îi întindeam bucata aceea de lună coaptă
cu insistență
pentru că voiam să ofer ceva celui ce avea să plece
foarte curând

așa fac de atunci
merg prin viața cu brațele deschise
știu că toți prietenii mei au febra drumețului
și eu îi aștept

în timp ce
din spate
scot gloanțele
cu delicatețea unui contorsionist.