sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online

!fatalişti, doar obiectivi am zis:

iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiaşi habitat
va fi treaba ornitologilor existenţialişti „ce şi cum”
negru pe alb şcolari conştiincioşi vor da un sens
excepţiei de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mişcarea aceasta de rotaţie contra omului

!aşadar, ne vom mulţumi cu lumină parţială

cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberaţiile îşi vor face loc în normalitate

am repetat... am repetat... în plină libertate
îmbrăcaţi fiecare în cămaşa de forţă a celuilalt
într-un fel de grădină / pe o şosea / la intersecţia cărnii cu sinele


în prag uitam totul
această agonie... acest extaz... această agonie...

eul meu crescând uriaş din marele fratricid
eul tău afirmându-se pe seama zbaterii mele
nu se ştie cât de matematic... cât de moral
se derulau lucrurile

!era

lumea noastră închizându-ne... limitându-ne
la instinctul de supravieţuitori
fără minima conştiinţă a păcatului... a erorii
unica etică... acest amestec sordid mimând sublimul
în ochii celui blestemat constant la stadiul de noviciat

!nicio memorie umană aptă să conserve cosmosul
înclinaţia lui spre Divinitate

[şi totuşi!] spre dimineaţă
ne vom intra impecabil în roluri