m-am trezit în ziua când n-am știu să mai plâng!
o fi... n-o fi de vină astrul nopții proaspăt stors...?!
eu sunt un om,nu o dilemă...

am plâns cu zilele în drumul abandonului uman...
țipa umed ochiul vieții arse în uitarea disperată.
uscat cu umed,e un pământ...

au căutat din mine ca vânătorii frânturi de viitor,
eu zburam cu aripile deschise pe cerul nevăzut...
sânge în viitor,trecuturi înviate...

m-am trezit uscat în ceasul de final al nopții cerești!
cu îngeri pictam demonizat frumosul vieții pierdute...
trezit uscat,m-am scurs fluid...