Marii corupți

În parcarea unei piețe agroalimentare, o doamnă se căznește să își parcheze mașina de teren. Deschide geamul și strigă disperată la cineva :
- Băi, nene, mută-ți harabaua !
- Ce haraba, cucoană ? întreabă cel apostrofat.
- Harabaua, aia, ce-ai acolo.
- A, căruțu’ cu cartofi.
- Da, dă-l mai așa, nu vezi că n-am loc să parchez.
- Cucoană, dacă nu ești în stare s-o conduci, de ce ți-ai mai luat ditamai tractoru’.
- Ce tractor, ești tâmpit, asta-i mașină de lux.
- De lux o fii, da-i mai mare ca tractoru’ lu’ nea Gicu de la colectivă.
- Bă-i mocofanule, mașina-i SUV de lux, nu tractor.
- Și dacă-i de lux, îți trebuie un stadion s-o parchezi ?
- Auzi, mută-ți harabaua odată, nu mă mai ține, că am treabă.
- Ooo !
- Ce, ooo ?
- O cucoană cu mașină de lux, gospodină, mai rar vezi așa ceva.
- Gospodină, ce gospodină ?! rămâne uimită doamna.
- Văd că te grăbești să faci piața.
- Cine, eu ?!
- Poate ai rămas fără cartofi, vezi că pe a doua mână pe stânga ...
- Auzi, eu nu-s gospodină și n-am venit să fac piața.
- A, nu !
- Nu !
- Nu știu de ce nu mă mir.
- Unde ai mai văzut tu, băi mocofanule, ca o doamnă posesoare a mașină de lux, să cumpere cartofi din piață. Cartofii din piață îi cumpără ăia care vin cu căruțu, hai mută-ți harabaua.
- Ho, nebuno !
- Mă faci pe mine nebună ! strigă doamna cu glas pițigăiat.
- Dacă n-ai venit la piață să cumperi, ce cauți cu ditamai tractoru’ pe aici să încurci lumea.
- Băi mocofanule, am venit să controlez, sunt de la organele de control.
- A, păi, e clar !
- Ce-i așa clar ?! se miră doamna de la control.
- Deci mașina de lux ți-ai luat-o cu bani cinstiți, gata, m-am lămurit, sal’tare !
Cel cu căruciorul se strecoară prin mulțime și dispare. Doamna cu mașina de lux își începe din nou manevrele de parcare. După o jumătate de oră în care a tot manevrat înainte și înapoi, spre amuzamentul trecătorilor, timp în care a zbierat, a gesticulat și a înjurat pe toată lumea, inclusiv pe englezii care au construit mașina, extenuată, o lasă parcată strâmb.
Un trecător o abordează :
- Auzi, cucoană, ai omorât ambreiaju’.
- Pleacă, bă tâmpitule ! se răstește doamna.
- Auzi, cucoană, dacă tot ți-ai tras ditamai hardughia de mașină de teren, nu puteai să-ți pui ș-un senzor de parcare ?
- Are senzor de parcare !
- Ha, ha, ha ! Păi, cu senzor de parcare îți ia două ore s-o parchezi.
Trecătorul se îndepărtează râzând în hohote.
- Toți imbecilii, își spune doamna singură, ei n-au văzut mașini ca asta decât în reviste dar îmi râd mie în nas, că ei știu să parcheze tractoru’, auzi, mașina, asta, de lux, tractor, ha !
Doamna intră în piață și se uită pentru a își găsi o victimă. Într-un colț, retras, o bătrână și-a așezat pe o cutie de carton câteva legături de verdeață. Când o vede doamna cu controlul se aruncă asupra bătrânei ca un uliu asupra prăzii.
- Băbăciuneo, sunt cu controlu’, arată actele !
- Ce-a făcut, maică ?! se miră bătrâna.
- Sunt cu controlu’ în piețe, continuă doamna, am venit să-mi arăți actele.
- Ce acte ?!
- Băbăciune, ai televizor ?
- N-am, maică, eu de-abia am ce mânca, de unde să mai plătesc și curentu’ și abonament, n-am.
- N-ai, lasă că-ți spun eu, am intrat în UE ...
- Să vă fie de bine !
- Am intrat în UE ! repetă doamna cu controlul.
- Și ce dacă !
- Acum că suntem integrați, vom lupta împotriva corupției fără preget.
- Luptați, maică, treaba voastră.
- D-aia am venit, să lupt împotriva corupției.
- Bine, maică, vezi-ți de treaba mata și pe mine lasă-mă să-mi vând leușteanu’ !
- No, că nu merge așa.
- Da’ cum ?!
- Casă de marcat, ai ?
- Am ... de chirpici.
- De ce ?
- De sărăcie !
- Nu, de ce material ?
- De chirpici, ce aia de chirpici nu-i bună ?
- Băbăciuneo, te întreb de casă de marcat fiscală, ai ?
- De unde să am eu, maică, așa ceva.
- Deci, n-ai casă de marcat fiscală, n-ai registre ?
- De unde, maică, răspunde umil bătrâna.
- Aha, deci te-am prins, corupto !
- Ce-a făcut ?!
- Cântar electronic ai ?
- Aveam unu’, da’ a ruginit arcu’, maică, oricum numai vând decât câteva legături de leuștean, n-am nevoie de cântar.
- Așa ziceți voi, corupții !
Doamna cu controlul face un pas în spate și se uită spre mașină.
- Cine-i corupt, maică ? întreabă nedumerită bătrâna.
- Tu, băbăciuneo, vii aici, n-ai casă de marcat, n-ai cântar electronic.
- Da’ la ce-mi trebuie ?!
- Corupție ! strigă doamna. La ce-ți trebuie ? Așa ziceți toți, voi, corupții, sugeți sângele poporului și vă faceți că nu știți nimic.
- Ce să știu, maică ?!
- Vii în piață să vinzi fără casă de marcat, ca să nu te înregistrăm, să nu plătești taxe, să eludezi statu’, corupție !
- Maică, eu am cinci legături de leuștean de la mine din curte, le vând, îmi iau o pâine și un săpun, atât.
- Corupție, te înfrupții cu pâine și leuștean și taxe nu plătești.
- Păi, și la cinci legături de leuștean ?!
- Așa faceți toți corupții, vă știu eu, noroc cu mine, cu noi cei care luptăm împotriva corupției, noi, marii cinstiți ai neamului, ce s-ar face lumea fără noi.
- Chiar așa, maică.
- Da’ cântar electronic de ce n-ai ?
Doamna cu controlul face un pas în spate și se uită spre mașină.
- Ce să cântăresc, maică, o legătură de leuștean ?
- Vai, dar ce hal de corupție, izbucnește doamna cu controlul, auzi, ce să cântărească, așa faceți voi corupții, sugeți sângele poporului și apoi faceți pe mirații, pe nevinovații.
- Păi !
- Ce, păi, noroc cu noi, care mai facem controale, ce ar fi țara asta fără noi, băbăciuneo, știi cum lupt împotriva corupției, ceva de speriat, mi-am tras ș-o mașină de lux, ceva peste suta de mii de euro, de ce, ca să pot umbla, să fac controale, să stârpesc corupția care colcăie peste tot.
Auzind scandal lumea din piață s-a adunat ca la circ. Doamna cu controlul vrea să facă iar pasul în spate pentru a se uita spre mașină dar nu are loc de lume.
- Dă-te, dom’le ! se răstește la cel din spatele ei.
- Și acum, maică, ce facem ? întreabă bătrâna cu glas stins.
- Te-am prins în flagrant, băbăciuneo, îmi voi face datoria, n-ai acte te-am ars.
- Am buletinu’, maică, să-ți dau ...
- Aha ! Să-mi dai, deci vrei să-mi dai șpagă.
- Nu, maică, ziceam să-ți dau buletinu’.
- Să-mi dai buletinu’ ca șpagă ?!
- Ce să faci cu el, maică ?
- Chiar așa ?!
- Altceva ce să-ți dau, poate vreo legătură de leuștean, pui la ciorbă.
- Ce, fugi de-aici, hoașcă bătrână, eu nu mă înjosesc să mănânc ciorbă.
- Da’ ce frumos vorbește cu sărmana bătrână, se aude cineva din mulțime.
- A, păi, ăștia de când își fac vile și-și iau mașini de lux, cred că-i moșia lu’ ta-su, umilesc lumea, răspunde altcineva.
Doamna cu controlul vrea să facă iar pasul în spate dar nu are loc de lume.
- Dă-te, dom’le ! se răstește la cel din spatele ei.
- Auzi, maică, și acum ce-mi faci ?
- Pușcăria te mănâncă !
- Pentru cinci legături de leuștean ?!
- Ce legături de leușten, pentru corupție.
- Care corupție, maică ?
- S-au furat fabrici, s-au furat combinate, s-au furat vapoare, s-au furat banii de la pensii, s-au furat banii de la sănătate, s-au furat banii de la autostrăzi.
- Așa, maică, și ?
- Și acum vrei să scapi cu câteva legături de leuștean ?
- Ce treabă am eu, maică, cu fabricile și combinatele ?
- Marii corupți ...
- Maică, păi, aici în piață ai venit să cauți marii corupți ?
- Păi, da !
- De ce ?
- Peștele de la cap să-mpute.
- Așa-i, da’ vezi că piața de pește e mai în colo, aici e la zarzavaturi.
- Nu-ncerca să scapi, ești o mare coruptă și nu-mi scapi.
- Eu, maică, mare coruptă ?! se miră bătrâna cu glas stins.
- Da !
- Da’ cum am ajuns eu deodată mare coruptă ?
- N-ai casă de marcat fiscală și cântar electronic, deci fapte foarte grave de corupție, furtu’ flotei, a banilor de la sănătate și învățământ e nimic, în curând va venii și televiziunea și te vor difuza pe toate canalele, luni la rând, nu pregetăm nici un efort pentru eradicarea corupției.
Doamna cu controlul vrea să facă iar pasul în spate dar nu are loc de lume.
- Dă-te, dom’le ! se răstește la cel din spatele ei.
- Auzi, cucoană, intervine cineva din mulțime, hai, că-i coruptă am înțeles, da’ de ce-i mare coruptă ?
- Băbăciuneo, se răstește doamna cu controlul la bătrână, câți ani ai ?
- Păi, maică, șaptezeci și cinci de ani !
- Sănătate ! îi urează cineva din mulțime.
- Ai văzut, păi, la vârsta asta vrei să zici că ești copil ?
- Nu-s copil, maică, cum să fiu copil, sunt om mare.
- Ai văzut, om mare și coruptă, că n-ai casă de marcat fiscală și cântar electronic, deci ...
- Deci ?!
- Deci, și mare și coruptă, deci, mare coruptă !
- De, maică, acum am ajuns și mare coruptă.
- Păi, ce credeai, că scapi, credeai că marii luptători împotriva corupției, dorm, ă, credeai că dacă intrăm în UE o s-o lăsăm mai moale, ă. No, noi luptăm, adică, noi, controalele, împreună cu politicienii, cei mai mari cinstiți ai neamului, care ce fac, dau legii împotriva corupției, noi ne zbatem ne-ncetat și chiar dacă voi corupții, marii corupți, vă ascundeți prin cotloane, în colțurile întunecate ale piețelor, legea, brațul lung al legii își face datoria, fără discriminare, fără să țină cont de vârstă sau altceva, care ar putea face ca marii corupți să scape.
- Auzi, maică, da’ mata care zici că ai nu știu ce mașină, din ce bani ți-ai luat-o ?
- Aaa, am muncit o viață.
- Aoleo, ai muncit o viață, ă, da’ eu te văd cam tinerică, care viață ai muncit-o, și văd că ai niște unghii lungi, ce-ai muncit cu unghiile alea, dacă tu ai muncit, eu ce-am făcut, maică, am dormit o viață ?
- Gata, pușcăria, te-am prins !
Doamna cu controlul vrea să facă iar pasul în spate dar nu are loc de lume.
- Dă-te, dom’le ! se răstește la cel din spatele ei.
Bătrâna a observat că doamna care o controlează tot face un pas în spate și se uită într-o anumită direcție, se hotărăște să întrebe.
- Auzi, maică, da’ ce te tot uiți în colo ?
- Băbăciuneo, nu ți-am explicat că mi-am tras o mașină de lux, beton, n-ai aer.
- Îu ! Și de ce te uiți, maică, în colo ?
- Păi, băbăciuneo, mă uit la mașină că mie frică să nu mi-o fure.
- De, maică, hoțului de hoț îi e frică !